3 definiții pentru releu (pl. releuri)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

releu sn [At: MAIORESCU, D. I, 472 / Pl: ~ri / E: fr relais] 1 Înlocuire a cailor (în cursul unui drum), a câinilor (în timpul vânătorii) sau a ștafetelor (în timpul unei curse). 2 Locul unde se face releul (1). 3 Animal sau ștafetă de schimb pentru releu (1). 4 Dispozitiv sau aparat folosit la instalațiile automate care realizează anumite comenzi atunci când variază o mărime caracteristică. 5 Instalație intermediară a unui lanț de transmisiune, prin care parametrii mesajului, atenuați sau deformați pe parcursul lanțului, se readuc la valoarea inițială. 6 (Îs) ~ de scară Automat de scară.

RELÉU s.n. 1. (Tehn.) Aparat sau dispozitiv de comandă pentru anumite modificări (închiderea sau deschiderea unui circuit etc.) ale unui sistem tehnic, acționat de variația unor mărimi caracteristice (temperatură, tensiune etc.) ale unui alt sistem tehnic. 2. Dispozitiv care retransmite (amplificând) semnalele recepționate. ♦ Comunicație între mai multe locuri, făcută cu ajutorul unor stații intermediare de recepție și de retransmisie. 3. (Rar) Cai, atelaj de schimb pentru anumite drumuri lungi, postați din loc în loc. ♦ Loc unde se țin caii de schimb și se face schimbarea acestora. ♦ Câinii de vânătoare cărora li se dă drumul pentru a-i înlocui pe cei obosiți de goană. [Pl. -ee, -euri. / < fr. relais].

RELÉU s. n. 1. aparat, dispozitiv de comandă pentru anumite modificări ale unui sistem tehnic, acționat de variația unor mărimi caracteristice (temperatură, tensiune etc.) ale unui alt sistem tehnic. 2. dispozitiv care retransmite (amplificând) semnalele recepționate. ◊ comunicație între mai multe locuri, făcută cu ajutorul unor stații intermediare de recepție și de retransmisie. 3. mod de înlocuire a cailor pentru anumite drumuri lungi, a câinilor în timpul vânătorii sau a ștafetelor în timpul unei curse; locul de schimb; animalul sau ștafeta. (< fr. relais)

Intrare: releu (pl. releuri)
releu (pl. releuri) substantiv neutru
substantiv neutru (N52)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • releu
  • releul
  • releu‑
plural
  • releuri
  • releurile
genitiv-dativ singular
  • releu
  • releului
plural
  • releuri
  • releurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)