8 definiții pentru regulament (pl. -uri)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

regulament sn [At: (a. 1788) URICARIUL, XIV, 180/21 / V: (înv) -lem~ / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: regulamentum] 1 Totalitatea instrucțiunilor și regulilor care stabilesc și asigură ordinea și bunul mers al unei organizații, al unei instituții, al unei întreprinderi etc. Si: (înv) reglement (1). 2 Totalitatea normelor după care se practică un joc, un sport etc. Si: (înv) reglement (1). 3 (Ccr) Lucrare (carte, broșură etc.) care cuprinde regulamentul (1) Si: (înv) reglement (3). 4 (Îs) ~ de ordine interioară Regulament prin care se stabilesc, în cadrul unei organizații, dispoziții privitoare la disciplina muncii și în general la raporturile dintre această organizație și angajații săi. 5 Norme elaborate de puterea executivă pentru aplicarea și completarea dispozițiilor unei legi.

REGULAMÉNT, regulamente, s. n. Totalitatea instrucțiunilor, normelor și regulilor care stabilesc și asigură ordinea și bunul mers al unei organizații, al unei instituții, al unei întreprinderi etc.; reglement. ◊ (Ieșit din uz) Regulament de ordine interioară = regulament prin care se stabileau, în cadrul unei organizații socialiste, dispoziții privitoare la disciplina muncii și, în general, la raporturile dintre această organizație și angajații săi. ♦ Norme elaborate de puterea executivă pentru aplicarea și completarea dispozițiilor unei legi. ♦ Totalitatea normelor după care se joacă un joc, un sport etc. [Pl. și: (înv.) regulamenturi] – Din it. regulamento.

REGULAMÉNT s.n. Totalitatea măsurilor prescrise pentru a se menține o anumită ordine, o anumită normă; statutul, normele de funcționare internă ale unei instituții, ale unei asociații. ♦ Norme elaborate de o putere executivă, care completează o lege sau reglementează aplicarea ei. [Pl. -te, -turi. / cf. lat. regulamentum, it. regulamento, fr. règlement, rus. reglement].

REGULAMÉNT s. n. 1. totalitatea măsurilor prescrise pentru a se menține o anumită ordine; statut, norme de funcționare internă ale unei instituții, asociații. 2. act administrativ cuprinzând norme, elaborate de o putere executivă, care completează o lege sau reglementează aplicarea ei. (< lat. regulamentum)

regulament n. totalitatea regulelor, ordonanțelor, statutelor: regulament de poliție, de școală.

Regulament organic n. legile pentru reorganizarea Principatelor în timpul ocupațiunii rusești (1828 – 1834), în care se menținea claca, șerbia și privilegiile; cel pentru țara românească a fost pus în aplicațiune la 1 Iunie 1831, iar cel pentru Moldova la 1 Ianuarie 1832. Regulamentul organic a fost carta noastră constituțională dela 1831-1857, când fu înlocuit cu Convențiunea dela Paris.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REGULAMÉNT s. 1. (înv.) reglement. (~ militar.) 2. v. statut.

REGULAMENT s. 1. (înv.) reglement. (~ militar.) 2. statut. (~ de organizare.)

Intrare: regulament (pl. -uri)
regulament (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • regulament
  • regulamentul
  • regulamentu‑
plural
  • regulamenturi
  • regulamenturile
genitiv-dativ singular
  • regulament
  • regulamentului
plural
  • regulamenturi
  • regulamenturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)