7 definiții pentru regretat (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REGRETÁT, -Ă, regretați, -te, adj. (Despre o persoană decedată; și substantivat, art.) De care îți pare rău că nu mai există; (despre o întâmplare, o situație etc.) de care îți pare rău că s-a întâmplat. – V. regreta.

REGRETÁT, -Ă, regretați, -te, adj. (Despre o persoană decedată; și substantivat, art.) De care îți pare rău că nu mai există; (despre o întâmplare, o situație etc.) de care îți pare rău că s-a întâmplat. – V. regreta.

regretat, ~ă [At: CARAGIALE, O. I, 1 / Pl: ~ați, ~e / E: regreta] 1-2 smf, a (D. o persoană decedată) (Persoană) de care îți pare rău că nu mai există 3 a (D. o situație, o întâmplare etc.) De care îți pare rău ca s-a întâmplat.

REGRETÁT, -Ă, regretați, -te, adj. (Mai ales articulat, precedînd numele unei persoane decedate; și substantivat) De care îți pare rău (că nu mai există), a cărui dispariție a provocat regrete; (despre o întîmplare, o situație etc.) de care îți pare rău (că s-a întîmplat). Mult regretata artistă juca pe regină într-o melodramă înfricoșată. CARAGIALE, O. III 7.

REGRETÁT, -Ă adj. Care provoacă regrete. // s.m. și f. Cel a cărui moarte a provocat regrete. [Cf. fr. regretté].

REGRETÁT, -Ă adj., s. m. f. (cel) a cărui moarte a provocat regrete. (< fr. regretté)

REGRETÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A REGRETA. 2) (despre un decedat) A cărui moarte trezește un sentiment de adânc regret; biet. /v. a regreta


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

regretát s. m., adj. m., pl. regretáți; f. sg. regretátă, pl. regretáte

Intrare: regretat (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • regretat
  • regretatul
  • regretatu‑
plural
  • regretați
  • regretații
genitiv-dativ singular
  • regretat
  • regretatului
plural
  • regretați
  • regretaților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)