8 definiții pentru regiment (pl. -uri)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

regiment sn [At: FN, 97 / V: (îvp) răgăm~, răgământ, ~gem~, reghemânt, reghemint, reghi~, righi~, (înv) reghem~ / Pl: ~e, (îrg) ~uri / E: ger Regiment, fr régiment] 1 Unitate de bază a forțelor armate compusă din mai multe batalioane (sau divizioane, escadrile etc.) Si: (înv) polc. 2 Oamenii care fac parte dintr-un regiment (1).

REGIMÉNT, regimente, s. n. Unitate militară compusă din mai multe batalioane sau divizioane, mai mică decît brigada. Compania nouă constituie avantgarda regimentului. CAMIL PETRESCU, U. N. 250. Și-auzi acum! De-or întreba În sat de-a mea venire, Tu-n loc de adevăr să spui Că n-ai de mine știre, Că n-am fost la un regiment. COȘBUC, P. I 78. Opt tunuri, cîteva sute de cazaci și un regiment de pedestrime tăbărîră pe cîmpul Copoului. NEGRUZZI, S. I 292. ◊ Regiment de linie v. linie. ♦ (Cu sens colectiv) Oamenii care fac parte dintr-o astfel de unitate militară. Tot regimentul, ca un rîu negru, curgea domol prin albia șoselei. SADOVEANU, O. VI 188. Pe loc tot regimentul Se-nșiră, poartă arma, salută cu onor Romînul care pleacă trăgînd al lui picior. ALECSANDRI, P. A. 211. De-ar fi pușca de hămei, Regimentu de femei... Bucuros aș cătăni. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 299. – Pl. și: (învechit) regimenturi (RUSSO, S. 29). – Variantă:(învechit) reghiment (GOLESCU, Î. 151) s. n.

REGIMÉNT s.n. Unitate militară compusă din mai multe batalioane, divizioane, escadrile etc. [Pl. -te, -turi. / < fr. régiment, cf. germ. Regiment].

REGIMÉNT s. n. unitate militară din mai multe batalioane, divizionare, escadrile etc. (< fr. régiment, germ. Regiment)

regiment n. 1. corp de soldați compus din 3 batalioane (infanterie) sau din 4 – 6 escadroane (cavalerie); 2. fig. număr mare, mulțime.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REGIMÉNT s. (MIL.) (înv.) polc. (~ de infanterie.)

REGIMENT s. (MIL.) (înv.) polc. (~ de infanterie.)

Intrare: regiment (pl. -uri)
regiment (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • regiment
  • regimentul
  • regimentu‑
plural
  • regimenturi
  • regimenturile
genitiv-dativ singular
  • regiment
  • regimentului
plural
  • regimenturi
  • regimenturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)