9 definiții pentru reflectat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

reflectat, ~ă [At: CĂLINESCU, S. 384 / Pl: ~ați, ~e / E: reflecta] Care a suferit fenomenul de reflexie (1).

reflecta [At: HELIADE, O. I, 206 / V: (îvr) ~eta / Pzi: reflect, ~tez / E: fr refléter, lat reflectere, ger reflektieren] 1 vt (D. corpuri) A produce reflexia luminii incidente, a sunetelor, a fasciculelor corpusculare etc. 2 vr (D. unde, raze de lumină etc.) A se întoarce în mediul inițial după ce a întâlnit suprafața de separație a altui mediu. 3 vr (Fig) A se răsfrânge (14). 4 vt (Fig) A reda (un sentiment, un fenomen etc.). 5 vi A medita profund. 6 vt (Înv) A preveni.

REFLECTÁ, (1, 2) pers. 3 refléctă, (3) pers. 1 reflectez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răsfrânge direcția de propagare a luminii, a razelor de lumină, a undelor etc. la suprafața de separație a două medii diferite; a determina sau a suferi o reflexie (1). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) oglindi. 3. Intranz. A gândi profund; a cugeta, a medita la... – Din fr. refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren.[1]

  1. Pentru sensul 3, o etimologie mai probabilă pentru limba franceză este réfléchir, întrucât refléter are doar sensul optic (a reflecta lumina) și sensuri figurate derivate din acesta. — cata

REFLECTÁ vb. I. 1. tr., refl. (Despre sunete, lumină etc.) A (se) răsfrânge. ♦ tr. (Fig.) A oglindi, a exprima; a reda. 2. intr. A gândi, a cugeta, a medita. [P.i. refléct și -tez. / cf. fr. refléter, lat. reflectere].

A REFLECTÁ1 refléct tranz. 1) A face să se reflecte. Oglinda reflectă obiectele. 2) fig. (gânduri, sentimente etc.) A prezenta prin cuvinte sau prin alte mijloace de expresie; a reda; a exprima; a zugrăvi. Fața sa nu reflectă nimic. 3) A reda prin mijloace artistice; a oglindi; a înfățișa; a reprezenta. /<fr. refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren

A REFLECTÁ2 ~éz intranz. A gândi mult și profund; a cugeta; a medita; a chibzui; a contempla. /<fr. refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren

A SE REFLECTÁ mă refléct intranz. 1) (despre raze, unde, sunete etc.) A se întoarce în mediul inițial după contactul cu alt mediu. 2) (despre ființe sau despre obiecte) A-și proiecta imaginea (pe o suprafață lucioasă). 3) (despre stări, acțiuni etc.) A-și găsi expresia; a se oglindi; a se răsfrânge. /<fr. refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

reflectá vb. (sil. -flec-), (a gândi) ind. prez. 1 sg. reflectéz, 3 sg. și pl. reflecteáză, (a răsfrânge, a oglindi) ind. prez. 3 sg. și pl. refléctă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REFLECTÁ vb. 1. (FIZ.) a se întoarce, a se răsfrânge, a se repercuta, a reveni, (înv.) a se refrânge. (Unda sonoră se ~ la întâlnirea unui obstacol.) 2. v. oglindi. 3. a înfățișa, a oglindi, a reprezenta. (Un articol care ~ realitatea.) 4. v. chibzui.

Intrare: reflectat
reflectat participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reflectat
  • reflectatul
  • reflectatu‑
  • reflecta
  • reflectata
plural
  • reflectați
  • reflectații
  • reflectate
  • reflectatele
genitiv-dativ singular
  • reflectat
  • reflectatului
  • reflectate
  • reflectatei
plural
  • reflectați
  • reflectaților
  • reflectate
  • reflectatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)