5 definiții pentru referență

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

referență sf vz referință

REFERÉNȚĂ s. f. funcție prin care un semn lingvistic se referă la un obiect extralingvistic. (< fr. référence)

referență f. pl. informațiuni asupra calităților celui ce solicită un post.

*referénță f., pl. e (d. refer cu suf. -ență; fr. réference). Acțiunea de a raporta (a atribui saŭ a povesti). Pl. Informațiunĭ saŭ recomandațiunĭ despre o persoană: acest tînăr are bune referențe. Carte de referență, carte de consultat, nu de cetit ca o poveste (enciclopedie, dicționar ș. a.). V. relațiune.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

referénță s. f., pl. referénțe

Intrare: referență
referență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • referență
  • referența
plural
  • referențe
  • referențele
genitiv-dativ singular
  • referențe
  • referenței
plural
  • referențe
  • referențelor
vocativ singular
plural