4 definiții pentru recif (pl. -uri)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RECÍF, recife, s. n. (Geol.) Formație de stânci submarine, clădite de organisme (corali, alge etc.) care trăiesc sub formă de colonii în apele mărilor calde și care secretează carbonat de calciu. [Pl. și: recifuri] – Din fr. récif.

RECÍF s.n. Formație de stânci submarine rezultată prin acumularea de organisme care trăiesc în colonii și care secretă carbonat de calciu. [< fr. récif, cf. sp. arrecife < ar. arrasif – dig].

RECÍF s. n. formație de stânci submarine rezultată din scheletele calcaroase ale unor organisme ce trăiesc în colonii. (< fr. récif)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RECIF CORALIER INELÁR s. v. atol.

Intrare: recif (pl. -uri)
recif (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • recif
  • reciful
  • recifu‑
plural
  • recifuri
  • recifurile
genitiv-dativ singular
  • recif
  • recifului
plural
  • recifuri
  • recifurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)