6 definiții pentru rebegire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

rebegire sf [At: POLIZU / E: rebegi] (Rar) 1-2 Rebegeală (1-2).

REBEGÍ, rebegesc, vb. IV. Intranz. A amorți, a îngheța de frig; a se zgribuli de frig. ♦ Refl. A slăbi, a arăta rău. – Din magh. rebegni „a tremura”.

A REBEGÍ ~ésc 1. tranz. A face să se rebegească. 2. intranz. A îngheța, înțepenind de frig. /<ung. rebegni

A SE REBEGÍ mă ~ésc intranz. A pierde vigoarea fizică și/sau intelectuală; a se ramoli. /<ung. rebegni


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rebegí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rebegésc, imperf. 3 sg. rebegeá; conj. prez. 3 sg. și pl. rebegeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: rebegire
rebegire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rebegire
  • rebegirea
plural
  • rebegiri
  • rebegirile
genitiv-dativ singular
  • rebegiri
  • rebegirii
plural
  • rebegiri
  • rebegirilor
vocativ singular
plural