5 definiții pentru rapel (pl. -e)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RAPÉL, rapeluri, s. n. 1. Readucere a unei piese sau a unui sistem tehnic în poziția inițială, sub acțiunea greutății proprii ori a unor forțe elastice. 2. (Med.) Revaccinare a unei persoane vaccinate în trecut, cu o cantitate mai mică de vaccin, pentru a-i întări și a-i prelungi imunitatea dată de vaccinarea inițială. 3. (În sintagma) Coborâre în rapel = coborâre, în alpinism, a unui perete abrupt printr-un sistem de coardă dublă. [Pl. și: rapele] – Din fr. rappel.

RAPÉL s. n. (Tehn.) Readucerea unei piese sau a unui sistem tehnic în poziția inițială, prin acțiunea greutății proprii sau a unei forțe elastice. Dispozitiv de rapel. ♦ (Med.) Revaccinare cu o cantitate mai mică de vaccin pentru a prelungi imunitatea dată de vaccinarea inițială.

RAPÉL s.n. 1. Readucerea la poziția inițială a unei piese sau a unui sistem tehnic. 2. (Alpinism) Manevră de coardă care asigură coborârea celor mai dificile pasaje cu maximum de securitate. ♦ Coborâre în rapel = coborâre în alpinism a unui perete abrupt printr-un sistem de coardă dublă. 3. (Med.) Reînnoire a unui vaccin; repetare a unei manifestări sau a unei intervenții. [Pl. -le, -luri. / < fr. rappel].

RAPÉL s. n. 1. readucere la poziția inițială a unei piese, a unui sistem tehnic. 2. (mar.) semnal de goarnă pentru rechemarea abordorilor pătrunși pe o navă a adversarului. 3. (alp.) manevră de coardă care asigură coborârea celor mai dificile pasaje cu maximum de securitate. 4. reînnoire a unui vaccin; repetare a unei manifestări sau a unei intervenții. (< fr. rappel)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rapél s. n., pl. rapéluri

Intrare: rapel (pl. -e)
rapel (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rapel
  • rapelul
  • rapelu‑
plural
  • rapele
  • rapelele
genitiv-dativ singular
  • rapel
  • rapelului
plural
  • rapele
  • rapelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)