ranversare sf [At: DN² / Pl: ~sări / E: ranversa] 1 Evoluție acrobatică prin care un avion execută o schimbare de direcție de 180 de grade, fiind ridicat brusc și apoi lăsat să alunece pe o parte până ajunge cu botul în jos. 2 (D. avioane) Întoarcere pe aripă.

RANVERSARE s.f. Acțiunea de a ranversa. ♦ Evoluție acrobatică prin care un avion execută o schimbare de direcție de 180 grade, fiind săltat brusc în sus și apoi lăsat să alunece pe o parte pînă ajunge cu botul în jos; întoarcere pe aripă. [< ranversa, cf. fr. renversement].

RANVERSARE s. f. acțiunea de a ranversa. ◊ evoluție acrobatică prin care un avion execută o schimbare de direcție de 180°, săltat brusc în sus și apoi lăsat să alunece pe o parte. (< ranversa)

RANVERSARE ~ări f. 1) v. A RANVERSA. 2) Figura acrobatică efectuală de un avion în zbor, când își schimbă direcția cu 180°, întorcându-se pe o aripă. /v. a ranversa

ranversare (rar) s. f., g.-d. art. ranversării; pl. ranversări

!ranversare (rar) s. f., g.-d. art. ranversării; pl. ranversări

ranversare s. f., g.-d. art. ranversării

RANVERSARE figură acrobatică constând din schimbarea rapidă a direcției de zbor cu 180°, executată în plan vertical, în jurul axei de girație, fără întoarcere pe spate, având două faze: resursa și întoarcerea (ranversarea propriu-zisă).

RANVERSÁRE (după fr. renversage) s. f. 1. Evoluție acrobatică a unui avion, constând din urcarea pe verticală și întoarcerea lui, în vederea schimbării rapide a direcției de zbor cu 180°. 2. (PSIH.) R. în contrariu = mecanism de apărare al „Eului” prin care scopul unei impulsii se inversează trecând de la activitate la pasivitate, ori invers.