14 definiții pentru radia (emite)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RADIÁ1, radiez, vb. I. 1. Intranz. și tranz. (La pers. 3) A emite, a împrăștia raze de lumină, de căldură, unde sonore sau fascicule de particule radial, în toate direcțiile. 2. Intranz. Fig. A avea o înfățișare care reflectă fericire, bucurie etc.; a fi vesel, surâzător, bine dispus, jovial. [Pr.: -di-a] – Din lat. radiare, fr. radier.

RADIÁ1, radiez, vb. I. 1. Intranz. și tranz. (La pers. 3) A emite, a împrăștia raze de lumină, de căldură, unde sonore sau fascicule de particule radial, în toate direcțiile. 2. Intranz. Fig. A avea o înfățișare care reflectă fericire, bucurie etc.; a fi vesel, surâzător, bine dispus, jovial. [Pr.: -di-a] – Din lat. radiare, fr. radier.

radia1 [At: DDRF / P: ~di-a / Pzi: ~iez / E: fr radier] 1 vt A emite raze de lumină, de căldură, de unde sonore sau fascicule de particule în toate direcțiile Si: (pop) a răza. 2 vi (Fig) A avea o înfățișare care reflectă o stare de fericire, de bucurie etc. 3 vi (D. străzi) A se ramifica.

RADIÁ1, radiez, vb. I. Intranz. A emite radiații, raze de lumină sau de căldură, a răspîndi, a împrăștia lumină sau căldură. Toată ziua [pămîntul] supsese dogoare și acum radia molcom în întuneric. DUMITRIU, N. 262. ◊ Tranz. Soarele radiază căldură.Fig. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «de») A avea o înfățișare care reflectă o stare de fericire, bucurie etc., a străluci de bucurie. Frusinica era numai ochi și zîmbet, radia de fericire. MIHALE, O. 502. ◊ Tranz. Avea darul de a citi gîndurile în ochii oamenilor și radia, cu surîsul ei pur, numai bunătate și simpatie. BART, E. 376.

RADIÁ vb. I. 1. intr., tr. A emite raze (de căldură, de lumină); a împrăștia (căldură sau lumină). ♦ intr. (Fig.) A fi foarte vesel, surâzător; a reflecta bucurie, fericire. 2. tr. A șterge (de pe o listă), a scoate din evidență. [Pron. -di-a, p. i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. radier, it., lat. radiare].

RADIÁ1 vb. I. intr., tr. a emite, a împrăștia radial. II. intr. (fig.) a reflecta bucurie, fericire, a fi foarte vesel, surâzător. (< fr. radier, lat. radiare)

A RADIÁ1 ~éz 1. tranz. (raze de lumină sau de căldură, unde sonore, elemente etc.) A împrăștia în toate direcțiile; a împrăștia radial; a emite, a iradia. 2. intranz. fig. (despre persoane sau despre fața lor) A exprima încântare. ~ de bucurie. [Sil. -di-a] /<fr. radier

radià v. 1. a șterge, a suprima: a radia un nume; 2. Jur. a. desființa: a radia o ipotecă; 3. a emite raze luminoase; 4. fig. a exprima o bucurie foarte mare.

1) *radiéz v. intr. (lat. radiare, a emite raze, d. radius, rază. V. iradiez, deraz). Emit raze, strălucesc: soarele radiază. Fig. Am pe față expresiunea bucuriiĭ: fața îĭ radia de bucurie. Mă împrăștiĭ luminînd: din universitățĭ radiază știința.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

radiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 radiáză, 1 pl. radiém (-di-em); conj. prez. 3 să radiéze; ger. radiínd (-di-ind)

radiá (a emite raze, a scoate din evidență) vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. radiéz, 3 sg. și pl. radiáză, 1 pl. radiém (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. și pl. radiéze; ger. radiínd (sil. -di-ind)

radia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. radiază, 1 pl. radiem, ger. radiind)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RADIÁ vb. 1. v. degaja. 2. (reg.) a răza. (Un astru care ~.) 3. (livr.) a exulta. (A ~ de fericire.)

RADIA vb. 1. a degaja, a dezvolta, a emana, a emite, a produce. (O sursă care ~ căldură.) 2. (reg.) a răza. (Un astru care ~.)

Intrare: radia (emite)
  • silabație: ra-di-a
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • radia
  • radiere
  • radiat
  • radiatu‑
  • radiind
  • radiindu‑
singular plural
  • radia
  • radiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • radiez
(să)
  • radiez
  • radiam
  • radiai
  • radiasem
a II-a (tu)
  • radiezi
(să)
  • radiezi
  • radiai
  • radiași
  • radiaseși
a III-a (el, ea)
  • radia
(să)
  • radieze
  • radia
  • radie
  • radiase
plural I (noi)
  • radiem
(să)
  • radiem
  • radiam
  • radiarăm
  • radiaserăm
  • radiasem
a II-a (voi)
  • radiați
(să)
  • radiați
  • radiați
  • radiarăți
  • radiaserăți
  • radiaseți
a III-a (ei, ele)
  • radia
(să)
  • radieze
  • radiau
  • radia
  • radiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

radia (emite)

  • 1. intranzitiv tranzitiv unipersonal A emite, a împrăștia raze de lumină, de căldură, unde sonore sau fascicule de particule radial, în toate direcțiile.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN NODEX sinonime: iradia 2 exemple
    exemple
    • Toată ziua [pământul] supsese dogoare și acum radia molcom în întuneric. DUMITRIU, N. 262.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Soarele radiază căldură.
      surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv figurat A avea o înfățișare care reflectă fericire, bucurie etc.; a fi vesel, surâzător, bine dispus, jovial.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Frusinica era numai ochi și zîmbet, radia de fericire. MIHALE, O. 502.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Avea darul de a citi gîndurile în ochii oamenilor și radia, cu surîsul ei pur, numai bunătate și simpatie. BART, E. 376.
      surse: DLRLC

etimologie: