raționalizare sf [At: IOANOVICI, TEHN. 354 / P: ~ți-o~ / Pl: ~zări / E: raționaliza] 1 Organizare a unei activități după norme și principii raționale (8). 2 Supunere a unor anumite produse (de primă necesitate) unui consum dirijat, conform unor norme stabilite dinainte Si: raționare². 3 (Mat) Transfomare a unei fracții având ca numitor comun o expresie algebrică irațională, într-o fracție egală, cu numitor rațional. 4 Transpunere pe planul rațiunii (1).

RAȚIONALIZARE, raționalizări, s. f. Acțiunea de a raționaliza. 1. Organizare sistematică a muncii, după norme și metode raționale. Propunerile se cercetează acum în cabinetul tehnic de inovații și raționalizări. MIHALE, O. 478. 2. Supunere a anumitor produse (de primă necesitate) unui consum dirijat, conform unor norme dinainte stabilite; raționare.

RAȚIONALIZARE s.f. Acțiunea de a raționaliza și rezultatul ei. [Pron. -ți-o-. / < raționaliza].

raționalizare (desp. -ți-o-) s. f., g.-d. art. raționalizării; pl. raționalizări

raționalizare (-ți-o-) s. f., g.-d. art. raționalizării; pl. raționalizări

raționalizare s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. raționalizării; pl. raționalizări

RAȚIONALIZÁRE (< raționaliza) s. f. 1. Acțiunea de a raționaliza. 2. Îmbunătățire, perfecționare adusă organizării producției și a muncii, proceselor tehnologice în scopul: creșterii producției, economisirii de materii prime, combustibil, sporirii productivității muncii etc. Constituie, de asemenea, r. și rezolvarea unor probleme tehnice de natura inovațiilor, având însă efecte economice mai restrânse decât acestea. 3. (MAT.) Operație prin care se raționalizează o fracție. 4. (FIZ.) Alegere convenabilă a anumitor unități de măsură cu scopul de a le elimina factorul 4π, care apare în numeroase formule din electromagnetism și a ușura astfel calculele (4π reprezintă unghiul solid total exprimat în steradiani). 5. (SOCIOL.) Procesul de înlocuire treptată a metodelor tradiționale de organizare socială, cu caracter informal și spontan, pun reguli și proceduri formale de administrare eficientă. În general procesul prin care ideile religioase tradiționale pierd din importanță, iar ideile bazate pe știință și calcul rațional devin dominante.