11 definiții pentru răzvrătire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂZVRĂTÍRE, răzvrătiri, s. f. Acțiunea de a (se) răzvrăti și rezultatul ei; răscoală, revoltă. – V. răzvrăti.

RĂZVRĂTÍRE, răzvrătiri, s. f. Acțiunea de a (se) răzvrăti și rezultatul ei; răscoală, revoltă. – V. răzvrăti.

răzvrătire sf [At: PSALT. 273 / V: (înv) ~vlă~ (S și: răsvlă~), rezvlet~ / S și: răsv~, resv~ / Pl: ~ri / E: răzvrăti] 1 Răscoală1 (1). 2 Nesupunere. 3 Instigare la revoltă. 4 Indignare. 5 (Fig; rar) Agitație (1).

RĂZVRĂTÍRE, răzvrătiri, s. f. Acțiunea de a se răzvrăti și rezultatul ei; răscoală, revoltă, rebeliune. Să se aventureze prin satele străbătute de fiorii răzvrătirii. REBREANU, R. II 47. Sufletul ți-l liniștește, bun părinte. Răzvrătirea noastră vede ținte-nalte, scopuri sfinte; Ea e lupta mîntuirii pentru noi și țara ta. DAVILA, V. V. 122. ◊ Fig. Biruit de răzvrătirea simțurilor... Constantin își descleștă mîinile din ierburile uscate de care se ținea ca deasupra unei prăpăstii, și-și dădu drumul să cadă. GALACTION, O. I 138. Eu nu pot iubi, zise el sculîndu-se, cel puțin nu pot iubi cu răzvrătiri de astea sufletești. D. ZAMFIRESCU, R. 154. ♦ Ațîțare la revoltă, instigare. Colo, jos, în Suceava, găsi-vei răzvrătirea, Clocind și pregătindu-ți mărirea sau pieirea. ALECSANDRI, T. II 68.

răzvrătíre f. Răscoală, revoltă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

răzvrătire s. f., g.-d. art. răzvrătirii; pl. răzvrătiri

răzvrătire s. f., g.-d. art. răzvrătirii; pl. răzvrătiri

răzvrătíre s. f., g.-d. art. răzvrătírii; pl. răzvrătíri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂZVRĂTÍRE s. 1. v. răscoală. 2. v. frondă.

RĂZVRĂTIRE s. răscoală, răsculare, răzmeriță, rebeliune, revoltă, (livr.) sedițiune, (înv. și pop.) rebelie, (pop. și fam.) tevatură, (pop.) revoluție, ridicare, sculare, (înv.) burzuluială, răzvală, rocoș, rocoșeală, rocoșenie, rocoșire, rocoșit, rocoșitură, zaveră, (înv., prin Mold.) bont, (turcism înv.) zulum, zurba, zurbalîc, (fig.) tulburare. (A izbucnit o puternică ~.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

RĂZVRĂTIRE. Subst. Răzvrătire, rocoșire (înv.), rocoș (înv.), rocoșitură (înv.), rocoșenie (înv.), rocoșeală (înv., rar), rocoșit (înv., rar); revoltă, răscoală, răsculare (rar), hainie (înv.), hainlîc (înv.), zurba (înv.), zurbalîc (pop.), tulburare (fig.), sedițiune (livr.), apostazie, răzmeriță (pop.), rebeliune, puci, bunt (înv. și reg.), agitație (fig.), fierbere (fig.), zaveră (înv. și reg.); insurecție, insurgență (rar); lovitură de stat; contrarevoluție; revoluție. Conspirație, complot, conjurație (rar). Răzvrătit, revoltant (înv.), rocoșelnic (înv.), rocoșan (înv.), răsculat, răsculător (înv.), zurbagiu (înv.), rebel, apostat, buntaș (înv. și reg.), buntușnic (înv. și reg.), zavergiu (înv.), insurgent; revoluționar. Răzvrătitor (rar). Conspirator, complotist, complotaș (înv.), conjurat (rar). Adj. Răzvrătit, revoltat, răsculat, rocoșit (înv., rar), rocoșitor (înv., rar), zurbagiu (înv.), sedițios, apostat (livr.), facțios (livr.), rebel, rebelist (înv.), rebelionist (rar); revoluționar. Insurecțional. Răzvrătitor (rar). Conspirativ. Vb. A (se) răzvrăti, a (se) revolta, a (se) răscula, a se rocoși (înv.), a se răzmiriți (înv.), a se zavergisi (înv.). A conspira, a complota, a conjura (rar), a răzvrăti (rar), a unelti, a urzi (fig.). V. dezordine, ilegalitate, intrigă, provocare, tăinuire.

Intrare: răzvrătire
răzvrătire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răzvrătire
  • răzvrătirea
plural
  • răzvrătiri
  • răzvrătirile
genitiv-dativ singular
  • răzvrătiri
  • răzvrătirii
plural
  • răzvrătiri
  • răzvrătirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răzvrătire, răzvrătirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) răzvrăti și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Să se aventureze prin satele străbătute de fiorii răzvrătirii. REBREANU, R. II 47. DLRLC
    • format_quote Sufletul ți-l liniștește, bun părinte. Răzvrătirea noastră vede ținte-nalte, scopuri sfinte; Ea e lupta mîntuirii pentru noi și țara ta. DAVILA, V. V. 122. DLRLC
    • format_quote figurat Biruit de răzvrătirea simțurilor... Constantin își descleștă mîinile din ierburile uscate de care se ținea ca deasupra unei prăpăstii, și-și dădu drumul să cadă. GALACTION, O. I 138. DLRLC
    • format_quote figurat Eu nu pot iubi, zise el sculîndu-se, cel puțin nu pot iubi cu răzvrătiri de astea sufletești. D. ZAMFIRESCU, R. 154. DLRLC
    • 1.1. Ațâțare la revoltă. DLRLC
      sinonime: instigare
      • format_quote Colo, jos, în Suceava, găsi-vei răzvrătirea, Clocind și pregătindu-ți mărirea sau pieirea. ALECSANDRI, T. II 68. DLRLC
etimologie:
  • vezi răzvrăti DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.