3 definiții pentru răzjudecare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂZJUDECÁ, răzjúdec, vb. I. Tranz. A supune în repetate rânduri judecății, a reflecta din nou sau în repetate rânduri asupra unei probleme. – Răz- + judeca.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

răzjudeca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. răzjudec, 2 sg. răzjudeci, 3 răzjudecă; conj. prez. 1 sg. să răzjudec, 3 să răzjudece

răzjudecá vb., ind. prez. 1 sg. răzjúdec, 3 sg. și pl. răzjúdecă

Intrare: răzjudecare
răzjudecare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răzjudecare
  • răzjudecarea
plural
  • răzjudecări
  • răzjudecările
genitiv-dativ singular
  • răzjudecări
  • răzjudecării
plural
  • răzjudecări
  • răzjudecărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răzjudeca, răzjudecverb

  • 1. A supune în repetate rânduri judecății, a reflecta din nou sau în repetate rânduri asupra unei probleme. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote cu pronunțare regională Cu mintea sa răzjudicase drept ceea ce pe scenă judicase rău cu ochii și cu auzul. ODOBESCU, S. II 537. DLRLC
etimologie:
  • Prefix răz- + judeca. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.