12 definiții pentru răutăcios

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂUTĂCIÓS, -OÁSĂ, răutăcioși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Plin de răutate; care, fără să aibă un fond rău, este înclinat să jignească, să facă mici răutăți. ♦ (Despre atitudini, gesturi, cuvinte) Care supără; jignitor. ♦ Care exprimă răutate. [Pr.: ră-u-] – Răutate + suf. -ios.

RĂUTĂCIÓS, -OÁSĂ, răutăcioși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Plin de răutate; care, fără să aibă un fond rău, este înclinat să jignească, să facă mici răutăți. ♦ (Despre atitudini, gesturi, cuvinte) Care supără; jignitor. ♦ Care exprimă răutate. [Pr.: ră-u-] – Răutate + suf. -ios.

răutăcios, ~oa [At: PAN, P. V. III 17/22 / P: ră-u~ / V: (reg) ~ucios / S și: reu~ / Pl: ~oși, ~oase / E: răutate + -ios] 1-2 smf, a (Om) plin de răutate (3). 3-4 smf, a (Om) care e înclinat să jignească. Si: malițios, (pop) rânzos, (înv) malign, (reg) roangheș. 5 a Care exprimă răutate (3). 6 a Care provine din răutate (3). 7 a (D. vorbe, glume etc.) Care conține răutăți (13) Si: malițios. 8 a (D. atitudini, gesturi etc.) Care supără Si: jignitor.

RĂUTĂCIÓS, -OÁSĂ, răutăcioși, -oase, adj. (Despre oameni) Plin de răutate, rău din fire; care, fără să aibă un fond rău, e înclinat să jignească, să supere, să tachineze, să facă mici răutăți. Era un om pîclișit și răutăcios la culme; nu avea milă de om nici cît de un cîne. CREANGĂ, O. A. 250. Are vreo fată ori băiet răutăcios. ȘEZ. II 195. ◊ (Substantivat) Ești un răutăcios! zise Ana distrată. VLAHUȚĂ, O. A. III 70. Cînd a văzut unele ca acestea, numa-i sclipeau răutăcioasei ochii în cap și plesnea de ciudă. CREANGĂ, P. 69. ♦ Care exprimă răutate. Nu-mi era drag, pentru c-avea o figură răutăcioasă și pentru că, de cîte ori se uita la mine, se strîmba. VLAHUȚĂ, O. A. 380. Zice cu glas răutăcios:... Ei, că bine mi te-am căptușit! CREANGĂ, P. 206. ♦ (Despre vorbe, glume etc.) Care conține răutăți, care supără. Îl frigeau cu glumele lor răutăcioase. GALACTION, O. I 86. – Pronunțat: ră-u-.

RĂUTĂCIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) și substantival Care este predispus să facă răutăți; plin de răutate. 2) și adverbial Care vădește răutate; malițios; caustic. O aluzie ~oasă. [Sil. ră-u-] /răutate + suf. ~ios

răutăcios a. 1. pornit a face rău: om răutăcios; 2. plin de răutate: ce răutăcios ești! [Tras din răutate].

răutăcĭós, -oásă adj. (d. răutate). Plin de răutate, veninos: om răutăcĭos, privire răutăcĭoasă. Mușcător, malițios, ironic: epigramă răutăcĭoasă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

răutăcios (desp. ră-u-) adj. m., pl. răutăcioși; f. răutăcioa, pl. răutăcioase

răutăcios (ră-u-) adj. m., pl. răutăcioși; f. răutăcioasă, pl. răutăcioase

răutăciós adj. m. (sil. ră-u-), pl. răutăcióși; f. sg. răutăcioásă, pl. răutăcioáse

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂUTĂCIÓS adj. 1. (livr.) malițios, (pop.) rânzos, (reg.) roangheș, (înv.) malign. (Om ~.) 2. sarcastic, (livr.) malițios, (fig.) veninos. (O aluzie ~oasă.) 3. v. dușmănos. 4. morocănos, posac, ursuz, (fig.) acru. (Vorbea cu ton ~.)

RĂUTĂCIOS adj. 1. (livr.) malițios, (pop.) rînzos, (reg.) roangheș, (înv.) malign. (Om ~.) 2. sarcastic, (livr.) malițios, (fig.) veninos. (O aluzie ~.) 3. dușmănos, ostil, (prin Transilv.) aspid, (fig.) veninos. (Cuvinte ~.) 4. morocănos, posac, ursuz, (fig.) acru. (Vorbea cu ton ~.)

Intrare: răutăcios
  • silabație: ră-u- info
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răutăcios
  • răutăciosul
  • răutăciosu‑
  • răutăcioa
  • răutăcioasa
plural
  • răutăcioși
  • răutăcioșii
  • răutăcioase
  • răutăcioasele
genitiv-dativ singular
  • răutăcios
  • răutăciosului
  • răutăcioase
  • răutăcioasei
plural
  • răutăcioși
  • răutăcioșilor
  • răutăcioase
  • răutăcioaselor
vocativ singular
  • răutăciosule
  • răutăcioa
  • răutăcioaso
plural
  • răutăcioșilor
  • răutăcioaselor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răutăcios, răutăcioaadjectiv

  • 1. adesea substantivat Plin de răutate; care, fără să aibă un fond rău, este înclinat să jignească, să facă mici răutăți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    antonime: bun
    • format_quote Era un om pîclișit și răutăcios la culme; nu avea milă de om nici cît de un cîne. CREANGĂ, O. A. 250. DLRLC
    • format_quote Are vreo fată ori băiet răutăcios. ȘEZ. II 195. DLRLC
    • format_quote Ești un răutăcios! zise Ana distrată. VLAHUȚĂ, O. A. III 70. DLRLC
    • format_quote Cînd a văzut unele ca acestea, numa-i sclipeau răutăcioasei ochii în cap și plesnea de ciudă. CREANGĂ, P. 69. DLRLC
    • 1.1. (Despre atitudini, gesturi, cuvinte) Care supără. DEX '09 DEX '98
      sinonime: jignitor
    • 1.2. Care exprimă răutate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Îl frigeau cu glumele lor răutăcioase. GALACTION, O. I 86. DLRLC
      • format_quote Nu-mi era drag, pentru c-avea o figură răutăcioasă și pentru că, de cîte ori se uita la mine, se strîmba. VLAHUȚĂ, O. A. 380. DLRLC
      • format_quote Zice cu glas răutăcios:... Ei, că bine mi te-am căptușit! CREANGĂ, P. 206. DLRLC
etimologie:
  • Răutate + sufix -ios. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.