O definiție pentru răsbicire

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

răsbicí (-césc, -ít), vb.1. A străpunge, a perfora. – 2. A goli o creangă de soc pentru a face o pușcă. – Var. răzbici. Sb. razbučiti (Candrea). În Olt.Der. răsbici, s. n. (bețigaș cu care se curăță pușca de soc).

Intrare: răsbicire
răsbicire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răsbicire
  • răsbicirea
plural
  • răsbiciri
  • răsbicirile
genitiv-dativ singular
  • răsbiciri
  • răsbicirii
plural
  • răsbiciri
  • răsbicirilor
vocativ singular
plural