14 definiții pentru răpciune

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂPCIÚNE s. m. Numele popular al lunii septembrie. – Et. nec.

RĂPCIÚNE s. m. Numele popular al lunii septembrie. – Et. nec.

răpciune sm [At: CORESI, EV. 144 / V: (reg) râp~, ~ug, ~un, ~ni, ~pici~ ssp / E: ns cf răpi] (Îvp) 1 Luna septembrie. 2 (Reg; îf râpciune) Luna august.

RĂPCIÚNE s. n. (Astăzi rar, popular) Nume dat lunii septembrie. București, 15/27 răpciune. CARAGIALE, T. II 20. Romînii dau lunelor numiri potrivite cu timpurile anului... septemvrie, răpciune. ALECSANDRI, P. P. 34.

RĂPCIÚNE m. pop. A noua lună a anului; septembrie. /Orig. nec.

Răpciune m. numele popular al lunei Septemvrie. [Lat. RAPTIONEM, seceriș: lit. luna secerișului].

Septemvrie m. a noua lună a anului (a șaptea în calendarul roman): Septemvrie se numește de popor Răpciune. [De origină slavo-greacă].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!răpciune (pop., înv.) (desp. -ciu-) s. m., g.-d. art. lui răpciune (luna ~)

răpciune (pop.) s. m., g.-d. art. lui răpciune

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

răpciúne s. m. – Septembrie. – Var. răpciun. Origine îndoielnică. Se consideră reprezentant al lat. raptiōnem „șterpeleală” interpretat drept „culesul viei” (Pușcariu 1433; Tiktin); din lat. *rapatiōnem < rapa, cu sensul de „recoltă de ridichi” (Drăganu, St. rum., 1-6; REW 7074a). Toate aceste explicații sînt forțate. Pușcariu, Lat. ti, 12, s-a gîndit la o creație artificială a latiniștilor, soluție și mai puțin probabilă. Prezența suf. -ciune nu este o probă suficientă că acest cuvînt este moștenit, fiindcă acest suf. se poate atașa și la elemente sl. (cf. slăbiciune). Poate se leagă de cuvîntul anterior.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

răpciúne, s.n. – (pop.) Luna septembrie. – Et. nec. (DEX); lat. raptionem „seceriș” (Șăineanu; Pușcariu, Tiktin, cf. DER); cf. răpi (MDA).

răpciúne, s.n. – (pop.) Luna septembrie. – Lat. raptionem „șterpeleală”, interpretat drept „culesul viei” (Pușcariu, Tiktin cf. DER); Cf. răpi (MDA).

Intrare: răpciune
substantiv masculin (M999)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răpciune
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răpciunesubstantiv masculin invariabil

  • 1. A noua lună a anului; numele popular al lunii septembrie. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: septembrie
    • format_quote București, 15/27 răpciune. CARAGIALE, T. II 20. DLRLC
    • format_quote Romînii dau lunelor numiri potrivite cu timpurile anului... septemvrie, răpciune. ALECSANDRI, P. P. 34. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.