11 definiții pentru rănire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂNÍRE, răniri, s. f. Acțiunea de a (se) răni și rezultatul ei. – V. răni.

RĂNÍRE, răniri, s. f. Acțiunea de a (se) răni și rezultatul ei. – V. răni.

rănire1 [At: ȘINCAI, HR. I, 301/1 / Pl: ~ri / E: răni1] 1 Provocare a unei răni1 fizice Si: (înv) rănit1, rănitură. 2 (Nob) Rană1 (1). 3 (Fig) Jignire. 4 (Înv) Durere sufletească provocată de dragoste.

RĂNÍRE, răniri, s. f. Acțiunea de a răni2.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rănire s. f., g.-d. art. rănirii; pl. răniri

rănire s. f., g.-d. art. rănirii; pl. răniri

răníre s. f., g.-d. art. rănírii; pl. răníri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂNÍRE s. (MED.) (livr.) lezare, (pop.) vătămare.

RĂNÍRE s. v. insultare, îndurerare, întristare, jignire, mâhnire, ofensare, ultragiere.

RĂNIRE s. (MED.) (livr.) lezare, (pop.) vătămare.

rănire s. v. INSULTARE. ÎNDURERARE. ÎNTRISTARE. JIGNIRE. MÎHNIRE. OFENSARE. ULTRAGIERE.

Intrare: rănire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rănire
  • rănirea
plural
  • răniri
  • rănirile
genitiv-dativ singular
  • răniri
  • rănirii
plural
  • răniri
  • rănirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rănire, rănirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi răni DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.