51 de definiții pentru rămâne

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂMẤNE, rămấn, vb. III. 1. Intranz. (Despre ființe) A sta pe loc, a nu schimba sau a nu părăsi locul sau localitatea unde se află; (despre lucruri) a fi lăsat pe loc, a nu fi dus din locul în care se găsește. ◊ Expr. Rămâi cu bine (sau sănătos, în pace), formulă de salut adresată de cei care pleacă celor care rămân. A-i rămâne cuiva inima sau ochii la ceva (sau la cineva) sau a-i rămâne cuiva ceva (sau cineva) la inimă = a-i plăcea cuiva foarte mult un lucru sau o persoană. Să rămână între noi, se spune ca îndemn pentru discreție, pentru păstrarea unui secret. ♦ A se opri la cineva sau într-un loc. ♦ A lăsa în urmă. Humuleștii rămân la stânga. ♦ (Urmat adesea de determinarea „în urmă”) A se lăsa sau a fi întrecut de alții; (despre ceas) a marca timpul cu întârziere. ◊ Expr. (Pop.) A rămâne de ceva (sau de cineva) = a) a se răzleți de o ceată, de o tovărășie; b) a nu face la timp un lucru. (Reg.) A rămâne de cineva = a supraviețui celui care trebuie să-l susțină, să-l îngrijească. ♦ A muri (pe un câmp de luptă). ◊ Expr. (Fam.) A-i rămâne cuiva oasele (sau ciolanele) undeva = a nu se mai putea întoarce din locuri îndepărtate; a muri. ♦ A sta mereu într-un loc; p. ext. a nu se despărți de un obiect, de o părere, de o atitudine; a sta neclintit. ◊ Expr. A rămâne pe drumuri (sau de dârvală) = a-și pierde mijloacele de existență, a sărăci. 2. Intranz. A fi, a se găsi sau a ajunge într-un anumit loc sau într-o anumită situație; a se opri într-o anumită atitudine, a se menține sub un anumit aspect. ◊ Expr. A rămâne numai cu... = a nu mai avea decât... A rămâne pe gânduri = a medita, a reflecta. A rămâne de minciună = a se dovedi mincinos. A rămâne baltă = a fi întrerupt, neterminat, nerezolvat. A rămâne pe mâna cuiva = a ajunge, a fi la cheremul cuiva. A rămâne de rușine = a se face de râs. A rămâne ars (sau opărit, fript), se spune când cineva își pierde cu totul puterea de a se stăpâni în fața unei situații. A rămâne bun plătit, se zice când nu se mai poate reveni asupra unei plăți considerate de una dintre părți ca insuficientă sau greșit calculată. A rămâne grea = a fi însărcinată. A rămas înțeles sau rămânem înțeleși, se spune ca încheiere a unei discuții, după ce s-a ajuns la un acord. (Pop.) A rămâne (tot) pe a (cuiva) = a se hotărî un lucru după voința cuiva, renunțându-se la punctele de vedere ale celorlalți. (Rar) A-i rămâne cuiva pe brațe = a ajunge în sarcina cuiva. Cum rămâne (cu)...? = ce se întâmplă (cu)...? ce hotărâre luăm în privința...? 3. Intranz. A continua să existe, a păstra aceeași stare, a dăinui, a nu se schimba. ◊ Expr. A rămâne cu zile = a continua să trăiască, a scăpa cu viață, a fi lăsat în viață. ♦ A se păstra, a se menține în conștiința oamenilor prin valoarea pe care o reprezintă. ♦ A supraviețui. ♦ A se afla, a ajunge, a trece în posesiunea cuiva. 4. Intranz. A se menține ca un rest după consumarea părții cu care forma un tot; a prisosi. ◊ Expr. Mult a fost, puțin a rămas, se spune, ca încurajare, când dintr-un lucru greu s-a efectuat cea mai mare parte. A nu-i (mai) rămâne cuiva decât să... = a nu se găsi pentru cineva altă soluție decât să... A rămâne pentru altă dată = a se amâna pentru o dată ulterioară. Nu mai rămâne (nici o) îndoială = există siguranța că... Nu (mai) rămâne vorbă sau mai rămâne vorbă? = e sigur, nu mai e de discutat. 5. Tranz. (Reg.; în legătură cu o acțiune de întrecere, de concurență etc.) A lăsa pe cineva în urmă, a-l întrece, a-l bate, a-l învinge. [Perf. s. rămăsei, part. rămas.Var.: rămâneá vb. II] – Lat. remanere.

rămâne [At: URECHE, LET.2, I, 238 / V: -nea (Pc: (reg) 3 am rămâneat / Mp: (reg) rămânusăm, 2 rămânusăi / Imt: (reg) 5 nu rămănerețî), (reg) ~mânde, remânea (Pc: 3 o remânit), remune, rum~ / S și: rem~ / Pzi: rămân, (reg) ~âi, ~âiu, 2 ~ni, 6 ~âu / Pc: am rămas, (reg) am rămâns / Grz: (reg) rămâind / E: ml remanere] 1 vi (D. ființe; îoc verbe care arată mișcarea a se duce, a pleca, a merge etc.) A sta pe loc. 2 vi (D. ființe; îoc verbe care arată mișcarea a se duce, a pleca, a merge etc.) A nu părăsi locul sau localitatea unde se află. 3 vi (D. lucruri) A nu fi dus din locul în care se găsește. 4 vi (Îe) A-i – cuiva inima (sau ochii) Ia ceva (sau la cineva) sau a-i ~ cuiva ceva (sau cineva) Ia inimă A-i plăcea cuiva foarte mult un lucru sau o persoană. 5 vi (Îe) Să ~nă între noi Se spune ca îndemn pentru păstrarea unui secret. 6 vi A se opri din mers. 7 vi A se opri la cineva sau într-un loc. 8 vi A lăsa în urmă. 9 vi (Întărit de „în urmă”, „înapoi”) A fî întrecut de cineva sau de ceva. 10 vi (D. ceas) A marca timpul cu întârziere. 11 vi (Îe) A ~ de ceva A se răzleți de o ceată. 12 vi (Îae) A nu face la timp un lucru. 13 vi (Îae) A nu mai prinde un vehicul care pleacă. 14 vi (Îe) A ~ de căruță A nu reuși. 15 vi A nu se mai întoarce (din luptă). 16 vi (Fam; îe) A-i ~ cuiva oasele (sau ciolanele, zilele) pe undeva A muri în locuri străine. 17 vi A sta mereu într-un loc. 18 vi (Pex) A nu se despărți de un obiect, de o părere, de o atitudine. 19 vi (Pex) A sta neclintit. 20 vi A se găsi într-o anumită situație. 21 vi (Îe) A ~ pe drumuri (sau de dârvală) A-și pierde mijloacele de existență. 22 vi (Îae) A sărăci. 23 vi A se opri într-o anumită atitudine. 24 vi A se menține sub un anumit aspect. 25 vi (Îe) A ~ cu zile (sau cu sufletul în oase) A continua să trăiască. 26 vi (Îae) A fi lăsat în viață. 27 vi (Îe) A rămas înțeles sau rămânem înțeleși Se spune ca încheiere a unei discuții, după ce s-a ajuns la un acord. 28 vi (Îe) Cum rămâne (cu)...? Ce hotărâre s-a luat (în privința)...? 29 vi (Îe) A ~ morțiș la ceva A ține cu orice preț la ceva. 30 vi (Îe) A ~ pe gânduri A medita. 31 vi (Îlv) A ~ de minciună A se dovedi mincinos. 32 vi (D. acțiuni; îe) A ~ baltă A fi întrerupt. 33 vi (D. acțiuni; îae) A fi nerezolvat. 34 vi (Îe) A ~ pe mâna cuiva A ajunge la bunul plac al cuiva. 35 vi (Îlv) A ~ de rușine A se face de râs. 36 vi (Fam; îe) A ~ ars (sau opărit, fript) A fi depășit de situație. 37 vi (Pop; îe) A ~ grea A fi însărcinată. 38 vi (Îae) A se hotărî pentru ceva. 39 vi (Îae) A pretinde ceva. 40 vi (Îe) A ~ pe lângă (sau la) ale mele (tale, sale etc.) A sta neclintit într-o hotărâre luată. 41 vi A continua să existe Si: a dăinui (1). 42 vi A nu se schimba. 43 vi (Îe) A ~ tot pe a cuiva Se zice când, într-o discuție, cineva își impune până la urmă punctul de vedere. 44 vi A se menține în conștiința oamenilor. 45 vi A supraviețui. 46 vi (Îe) A ~ de cineva A fi lipsit de cineva. 47 vi (Îae) A supraviețui celui care trebuie să-l susțină, să-l îngrijească. 48 vi (D. bunuri) A fi lăsat moștenire. 49 vi A ajunge în posesia cuiva. 50 vi A se menține ca un rest dintr-un întreg (după ce s-a consumat o parte). 51 vi (Îe) Mult a fost, puțin a ~mas Se spune ca încurajare, când dintr-un lucru greu s-a efectuat cea mai mare parte. 52 vi A avea în plus ceva Si: a-i prisosi. 53 vi (Îe) A ~ pentru (sau pe) altă dată (sau pe săptămână etc.) A se amâna pentru o dată ulterioară. 54 vi (Îe) Mai ~ vorba despre (sau de) Urmează să mai fie discutat. 55 vi (Îe) Nu mai ~ (nici o) îndoială Există siguranța că... 56 vi (Îe) Nu (mai) ~ vorbă sau mai ~ vorbă? E sigur, nu mai e de discutat. 57 vi (Îe) A ~ (numai) să... Urmează (doar) să... 58 vi (Îe) Asta mai ~ Aceasta mai este de făcut. 59 vi (Îe) Tot ce mai ~ Tot ce se mai poate face. 60 vi (Ccd) A se alege cu ceva. 61 vi (Îe) A nu-i (mai) ~ cuiva (alta) decât să... A nu se găsi pentru cineva altă soluție decât... 62 vi A mai trebui ceva. 63 vi (Îe) A ~ (ceva) la (sau întru, până la) alta sau a ~ (ceva) numai la... A mai lipsi numai atâta. 64 vi (Îae) A ajunge lucrul până la un punct. 65 vt (Îvp; îe) A ~ (cu ceva) pe cineva A învinge pe cineva (într-o judecată, într-o prinsoare, la un concurs etc.). 66 vi (Îe) A ~ de (sau din) judecată A pierde un proces.

RĂMẤNE, rămấn, vb. III. 1. Intranz. (Despre ființe) A sta pe loc, a nu schimba sau a nu părăsi locul sau localitatea unde se află; (despre lucruri) a fi lăsat pe loc, a nu fi dus din locul în care se găsește. ◊ Expr. Rămâi cu bine (sau sănătos, în pace), formulă de salut adresată de cei care pleacă celor care rămân. A-i rămâne cuiva inima sau ochii la ceva (sau la cineva) sau a-i rămâne cuiva ceva (sau cineva) la inimă = a-i plăcea cuiva foarte mult un lucru sau o persoană. Să rămână între noi, se spune ca îndemn pentru discreție, pentru păstrarea unui secret. ♦ A se opri la cineva sau într-un loc. ♦ A lăsa în urmă. Humuleștii rămân la stânga. ♦ (Urmat adesea de determinarea „în urmă”) A se lăsa sau a fi întrecut de alții; (despre ceas) a marca timpul cu întârziere. ◊ Expr. (Pop.) A rămâne de ceva (sau de cineva) = a) a se răzleți de o ceată, de o tovărășie; b) a nu mai prinde un vehicul care pleacă. (Reg.) A rămâne de cineva = a supraviețui celui care trebuie să-l susțină, să-l îngrijească. ♦ A muri (pe un câmp de luptă). ◊ Expr. (Fam.) A-i rămâne cuiva oasele (sau ciolanele) undeva = a nu se mai putea întoarce din locuri îndepărtate; a muri. ♦ A sta mereu într-un loc; p. ext. a nu se despărți de un obiect, de o părere, de o atitudine; a sta neclintit. ◊ Expr. A rămâne pe drumuri (sau de dârvală) = a-și pierde mijloacele de existență, a sărăci. 2. Intranz. A fi, a se găsi sau a ajunge într-un anumit loc sau într-o anumită situație; a se opri într-o anumită atitudine, a se menține sub un anumit aspect. ◊ Expr. A rămâne numai cu... = a nu mai avea decât... A rămâne pe gânduri = a medita, a reflecta. A rămâne de minciună = a se dovedi mincinos. A rămâne baltă = a fi întrerupt, neterminat, nerezolvat. A rămâne pe mâna cuiva = a ajunge, a fi la cheremul cuiva. A rămâne de rușine = a se face de râs. A rămâne ars (sau opărit, fript), se spune când cineva își pierde cu totul puterea de a se stăpâni în fața unei situații. A rămâne bun plătit, se zice când nu se mai poate reveni asupra unei plăți considerate de una dintre părți ca insuficientă sau greșit calculată. A rămâne grea = a fi însărcinată. A rămas înțeles sau rămânem înțeleși, se spune ca încheiere a unei discuții, după ce s-a ajuns la un acord. (Pop.) A rămâne (tot) pe a (cuiva) = a se hotărî un lucru după voința cuiva, renunțându-se la punctele de vedere ale celorlalți. (Rar) A-i rămâne cuiva pe brațe = a ajunge în sarcina cuiva. Cum rămâne (cu)...? = ce se întâmplă (cu)...? ce hotărâre luăm în privința...? 3. Intranz. A continua să existe, a păstra aceeași stare, a dăinui, a nu se schimba. ◊ Expr. A rămâne cu zile = a continua să trăiască, a scăpa cu viață, a fi lăsat în viață. ♦ A se păstra, a se menține în conștiința oamenilor prin valoarea pe care o reprezintă. ♦ A supraviețui. ♦ A se afla, a ajunge, a trece în posesiunea cuiva. 4. Intranz. A se menține ca un rest după consumarea părții cu care forma un tot; a prisosi. ◊ Expr. Mult a fost, puțin a rămas, se spune, ca încurajare, când dintr-un lucru greu s-a efectuat cea mai mare parte. A nu-i (mai) rămâne cuiva decât să... = a nu se găsi pentru cineva altă soluție decât să... A rămâne pentru altă dată = a se amâna pentru o dată ulterioară. Nu mai rămâne (nici o) îndoială = există siguranța că... Nu (mai) rămâne vorbă sau mai rămâne vorbă? = e sigur, nu mai e de discutat. 5. Tranz. (Reg.; în legătură cu o acțiune de întrecere, de concurență etc.) A lăsa pe cineva în urmă, a-l întrece, a-l bate, a-l învinge. [Perf. s. rămăsei, part. rămas.Var.: rămâneá vb. II] – Lat. remanere.

rămâne vb. III (folosit absolut; pol.) În timpul comunismului, a nu se mai întoarce din Occident, a ◊ „fugi”, a părăsi ilegal țara ◊ „Maestre Marin Constantin, ați călătorit prin lume și... v-ați întors totdeauna acasă. Nu insinuăm cu aceasta nici o acuzație la adresa artiștilor români care au rămas. Curierul rom. IX 92 p. 3. ◊ „Până acum mai oscilam, mai cochetam cu gândul de a rămâne aici (cu sau fără azil politic; în definitiv am viza franceză încă un an).” R.lit. 410 XI 92 p. 7. ◊ „[A aflat] că scriitorul cutare «a rămas», adică nu s-a înapoiat din Occident unde plecase și, în consecință, nu mai putea fi pomenit.” Lit. 24/93 p. 14; v. și R.lit. 41/95 p. 3, J.lit. 3740/95 p. 2 (DEX – alte sensuri)

A RĂMÂNE rămân intranz. 1) A continua să stea pe loc. ◊ Rămâi cu bine (sau sănătos), rămâneți cu bine (sau sănătoși) formulă de salut adresată cuiva la despărțire. A-i rămâne cuiva ochii (sau inima) la ceva (sau la cineva) a-i plăcea cuiva extrem de mult ceva (sau cineva). Să rămână între noi se spune pentru a păstra în secret cele auzite. A rămâne pe câmpul de luptă a muri în război. A-i rămâne cuiva oasele (sau ciolanele) pe undeva a muri undeva. 2) (urmat, de obicei, de complinirea în urmă) A fi depășit într-o acțiune. ◊ A rămâne mai prejos a fi pus în stare de inferioritate. 3) A continua să existe; a dăinui; a stărui; a dura; a persista. A rămâne în memorie. 4) A ajunge într-o anumită situație; a se menține într-o stare oarecare. A rămâne orfan.A rămâne repetent a nu trece în clasa următoare. A rămâne cu zile a scăpa cu viață; a supraviețui. A rămâne (dus) pe gânduri a se gândi îndelung. A rămâne de rușine (sau de ocară) a se face de râs. A rămâne grea (sau îngreunată, însărcinată) a deveni gravidă; a concepe. A rămâne de pomină a se păstra încă multă vreme în amintire. Cum rămâne? ce hotărâm? A rămâne cu gura căscată a fi foarte mirat. A rămas (tot) pe a mea (a ta, a lui etc.) s-a întâmplat așa cum am presupus eu (tu, el etc.). A rămâne pe mâna cuiva a ajunge în stăpânirea cuiva. A rămâne literă moartă a nu avea nici o valoare. 5) A constitui un rest de la ceva. A rămas timp.Mult a fost, puțin a rămas se spune ca o constatare, că ceea ce a fost mai greu s-a făcut. Nu mai rămâne (nici o) îndoială este sigur. /<lat. remanere

RĂMÂNEÁ vb. II v. rămâne.

RĂMÎ́NE, rămî́n, vb. III. (Și în forma rămînea) 1. Intranz. A sta pe loc, a nu părăsi locul sau localitatea unde se află, a nu pleca (după ce alții au plecat); (despre lucruri) a nu fi mișcate din locul unde se află. Rămîi aicea, printre florile voioase. EFTIMIU, Î. 110. Acum groapa este gata... Tu, Harap-Alb, rămîi aici într-însa toată ziua. CREANGĂ, P. 224. De ce pana mea rămîne în cerneală, mă întrebi? De ce ritmul nu m-abate cu ispita-i de la trebi? EMINESCU, O. I 137. Cea mai mare parte din tunuri au rămas pe drum. ALECSANDRI, T. II 16. Eu mă duc, mîndra rămîne, Cum s-o fac s-o duc cu mine Barem calea jumătate, Să n-o las așa departe? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 112. Apa trece, pietrele rămîn (= lucrurile neînsemnate trec și rămîn cele importante). ◊ (Întărit prin «pe loc» sau «locului») Rămaseră pe loc numai morții și răniții. SADOVEANU, O. VII 154. Țăranii rămaseră pe loc. REBREANU, R. I 231. ♦ (Despre lucruri de care cineva se depărtează) Lăsat în urmă. Humuleștii rămîn la stînga, în liniștea și lumina începutului zilei. SADOVEANU, O. VII 200. Odăile rămîneau goale, cu visurile ce au adăpostit. BACOVIA, O. 243. ◊ (În formule de salut, la despărțire) Rămîneți cu bine și cu sănătate. SADOVEANU, N. F. 18. Binecuvîntează-mă, tată, și rămîi sănătos. CREANGĂ, P. 274. De-acuma nu te-oi mai vedea, Rămîi, rămîi cu bine. EMINESCU, O. I 187. Rămîneți cu toții-n pace! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 322. ◊ Expr. A-i rămîne cuiva inima la ceva (sau la cineva) sau a-i rămîne cuiva ceva (sau cineva) la inimă = a-i plăcea cuiva foarte mult un lucru sau o persoană; a îndrăgi. Era voinic și tinerel, Înalt și tras ca prin inel; De-atunci și ochii i-au rămas Și inima la el. COȘBUC, P. I 281. A rămîne în urmă = a merge sau a progresa mai încet decît cei cu care te afli împreună, a te lăsa întrecut de alții; (despre ceas) a marca timpul cu întîrziere. Soldații porniră pe șosea îndărăt. Unul rămase mai în urmă. DUMITRIU, N. 141. Tătarii rămaseră în urmă cu prinșii. SADOVEANU, O. VII 8. Merg cot la cot și vai de cel care va rămîne în urmă. C. PETRESCU, C. V. 40. A rămîne mai prejos v. jos1. Să rămînă între noi, se spune ca îndemn pentru păstrarea unui secret. Aș fi vrut să-ți spun ceva... Dacă-mi făgăduiești să rămînă între noi. BARANGA, I. 164. (Popular) A rămîne de ceva = a se răzleți de o ceată, de o tovărășie, a nu mai prinde un vehicul care pleacă. Atîta pot să spun că omul a rămas de oaste ș-a trăit în țara bulgărească o vreme. SADOVEANU, O. VIII 187. Ion... cum dete de-o cîrciumă în cale, se coborî și rămase de chervan. La TDRG. A rămîne de căruță v. căruță. A rămîne de cineva = a supraviețui celui care trebuie să te susțină, să-ți poarte de grijă. (Cu pronunțare regională) Acum chiar rămîni de mine, dragă nevasta mea. RETEGANUL, P. II 56. ♦ 4 (Despre persoane, urmat de determinări locale) A muri (pe un cîmp de luptă). Frunză verde de sulcină, Mulți ochi fără de lumină, Mulți voinici fără de glas, La Grivița au rămas. BELDICEANU, P. 91. ◊ Expr. (Familiar) A-i rămîne cuiva ciolanele (pe) undeva = a muri în locuri străine. Numai să nu-i rămîie pe-aici ciolanele. SADOVEANU, O. VIII 254. 2. Intranz. (Urmat de un nume predicativ) A fi, a se găsi sau a ajunge într-un anumit loc sau într-o anumită situație (de obicei rea); a se opri într-o anumită atitudine, a se menține sub un anumit aspect sau într-un anumit fel. Gătită masa pentru cină Rămîne pusă de la prînz. ARGHEZI, V. 49. Rămîn pustii în urmă Munții singuri și bătrîni. TOPÎRCEANU, B. 22. Rămîne adevărat ce-am spus. CARAGIALE, O. III 200. Iar rămînem fără slujbă? ALECSANDRI, T. 299. ◊ (În corelație cu verbul a fi) Cei mai mari poeți din trecut ai noștri, Eminescu și Coșbuc, au rămas și sînt așa de mari tocmai pentru că opera lor este aproape de inima poporului. BENIUC, P. 64. ◊ Expr. A rămîne pe drumuri = a pierde tot, a-și pierde slujba; a deveni foarte sărac. A rămîne pe gînduri = a deveni gînditor; a medita, a reflecta. Bătrîna se ghemui în ungherul ei și rămase pe gînduri, cu buzele strînse. C. PETRESCU, A. 393. Fetele, uitînd de noapte și că e ceasul să se culce, Rămîn pînă tîrziu pe gînduri, oftînd cu dor lîngă ferestre. ANGHEL, Î. G. 14. Îl privi de aproape și rămase pe gînduri. D. ZAMFIRESCU, R. 212. A rămîne de minciună = a se dovedi mincinos. A rămîne de rușine = a suferi o înfrîngere morală, a se face de rîs. Nu cumva... să rămîn de rușine înaintea tovarășilor. CREANGĂ, A. 41. A rămîne ars (opărit sau fript), se zice cînd cineva își pierde cu totul puterea de a reacționa în fața unei situații care îl lovește, îi încurcă planurile. Baba a rămas opărită și nu știa ce să facă de ciudă. CREANGĂ, P. 291. A rămîne bun plătit, se zice cînd nu se mai poate reveni asupra unei plăți considerată de una dintre părți ca insuficientă sau greșit calculată. Simigiul... pentru plăcintele mîncate, rămase bun plătit numai cu cînticelul. ODOBESCU, S. III 10. A rămîne cu zile = a continua să trăiască, a fi lăsat în viață, a nu muri, a nu fi omorît. De rămîne cu zile, tot nu vom avea noi pace de el. RETEGANUL, P. V 83. [Moșneagului] i s-a zbîrlit părul în cap de bucurie c-a rămas cu zile. ȘEZ. II 109. (Despre femei) A rămîne grea = a fi însărcinată. (Despre acțiuni) A rămîne baltă = a fi întrerupt, a nu fi dus pînă la capăt. Aceasta se vede c-a pus pe gînduri pe «infamul calomniator, că lucrul a rămas atunci baltă. VLAHUȚĂ, O. A. III 6. Vremea trece, flăcăul începe și el a se trece, mergînd tot înainte cu burlăcia, și însurătoarea rămînea baltă. CREANGĂ, P. 142. A rămîne de pomină v. pomină. A rămîne cu gura căscată = a fi cuprins de mirare sau de admirație. Cînd intra prin porturi cu toate pînzele întinse, stîrnea admirația marinarilor care rămîneau cu gura căscată. BART, E. 324. A rămas înțeles (sau rămînem înțeleși), se spune ca încheiere a unei discuții, după ce s-a ajuns la un acord. A rămas înțeles. Spui tuturor că așa a fost recomandația medicilor. C. PETRESCU, C. V. 357. A rămîne cu buzele umflate v. buză. A rămîne literă moartă v. literă. A-i rămîne cuiva pe brațe = a ajunge în sarcina cuiva. Copilul care mi-a rămas pe brațe, pe care l-am slujit cu credință... mă urăște. DELAVRANCEA, O. II 102. A rămîne pe mîna cuiva = a ajunge în stăpînirea sau la discreția cuiva. După moartea mea... toate rămîn pe mîna străinilor. RETEGANUL, P. III 11. Cum rămîne (cu)...? = ce se întîmplă (cu)...? ce hotărîre luăm (în privința...)? Omul putea să nu ne deie nimic, și atunci cum rămînea? CREANGĂ, A. 145. Numai aș vrea să știu cum rămîne cu moșu-tău? id. P. 187. Dar lasă vorba asta, spune-mi cum a rămas cu balul? NEGRUZZI, S. I 31. 3. Intranz. A continua să existe, a dăinui, a fi în continuare același, a nu se schimba (după plecarea, dispariția, moartea cuiva). Rămăseseră locurile pe unde sălășluise el, rămăseseră oamenii care-l cunoscuseră. SADOVEANU, E. 101. Căci rămîne stînca, deși moare valul. EMINESCU, O. I 15. ♦ A se menține, a se păstra în conștiința oamenilor prin valoarea pe care o reprezintă. Adesea literații... amestecă, în cercetările lor despre creațiuni intelectuale, întrebarea: opera aceasta rămîne? CARAGIALE, N. F. 9. Cei învățați, înțelepți, se înseamnă prin faptele care rămîn. RUSSO, O. 90. ♦ A supraviețui. Ca mîne-poimîne te-i trezi că ai îmbătrînit și nu-ți rămîne nici un urmaș. CREANGĂ, P. 154. ♦ A se afla, a ajunge, a trece în posesia cuiva. Toată a lui avere a voastră-a rămînea. ALECSANDRI, T. II 140. Îmbrăcămintea soldatului, după trecerea din slujbă, rămîne a lui. BĂLCESCU, O. I 36. Pe Golea nu vi-l dau vouă, Că numai el mi-a rămas. TEODORESCU, P. P. 586. 4. Intranz. (De obicei cu dativul pronumelui personal) A se menține ca un rest după consumarea părții cu care forma un tot sau care servea ca un tot. Mi se pare însă că nu-mi rămîne nimic din ploton. CAMIL PETRESCU, U. N. 317. Zilele îmi fură multe, dar rămasu-mi-au puține. EFTIMIU, Î. 10. Și pentru tine nu mi-a mai rămas nimic. DELAVRANCEA, O. II 143. De mîncat îmi aducea Lapte acru-ntr-o mărgea, Mîncam și-mi mai rămînea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 394. Mult a fost, puțin a rămas, se spune ca încurajare cînd dintr-un lucru greu s-a făcut cea mai mare parte. ◊ (În operații aritmetice) Scăzînd pe cinci din șapte, rămîn doi. ◊ (În unele construcții fixe) A rămîne numai cu... = a nu mai avea decît... Am rămas numai cu casa, atîtși cu pușca... SADOVEANU, O. A. II 36. A nu-i (mai) rămîne cuiva decît să... = a nu se găsi pentru cineva altă soluție decît să... Nu ne rămîne decît să alergăm mereu înainte. CAMIL PETRESCU, U. N. 393. Nu-mi mai rămîne decît să ard tot ce-am scris, să rup condeiul și să m-apuc de altceva. VLAHUȚĂ, O. A. 227. Nu-mi rămîne alta de făcut decit... ALECSANDRI, T. I 288. A rămîne pentru altă dată = a se amîna pentru o dată ulterioară. Așa, acea... călătorie au rămas pentru altă dată. DRĂGHICI, R. 109. A nu (mai) rămîne (nici o) îndoială = a exista siguranța că... Nu rămîne îndoială că «stornei» lui Dante... sînt graurii noștri. ODOBESCU, S. III 31. Nu (mai) rămîne vorbă sau mai rămîne vorbă? = e sigur, e neîndoios, nu mai e de discutat. Mai rămîne vorbă despre asta? zise tata posomorît. Are să urmeze cum știm noi, nu cum vrea el. CREANGĂ, A. 120. A rămas treaba pînă la atîta = atît mai este de făcut. Dac-a rămas treaba pînă la atîta, apoi las’ pe mine. CREANGĂ, P. 161. A rămîne (tot) pe a cuiva, se zice cînd, într-o discuție, cineva renunță la punctul lui de vedere și primește punctul de vedere al celuilalt. Cît s-a bălăbănit mama cu tata din pricina mea, tot pe-a mamei a rămas. CREANGĂ, A. 17. 5. Tranz. (Popular, în expr.) A rămîne pe cineva = a bate, a învinge (la un concurs, într-o întrecere, într-o prinsoare). Și, fiindcă de-aș fi discutat cu moșneagul în contradictoriu mă temeam să nu mă rămînă, schimbai cu meșteșug firul vorbirii. HOGAȘ, M. N. 199. Și luîndu-se la întrecere, Ercule îi rămase pe toți. ISPIRESCU, U. 69. – Prez. ind. și: rămî́i (DELAVRANCEA, O. II 140, ODOBESCU, S. III 19). – Variantă: rămîneá vb. II.

rămâneà v. (neutru) 1. a sta locului (în opozițiune cu plecà): a rămânea la noi; 2. a fi mai mult, a subzista: ce ne mai rămâne? a rămas singur din toată familia; 3. a ajunge întro stare: a rămas sărac. ║ (activ) v. 1. a întrece pe cineva, a-l învinge: Hercule îi rămase pe toți ISP.; 2. a câștiga un rămășag. [Lat. REMANERE].

rămî́n, și rămî́ĭ, -más, a -mîneá v. intr. (lat. re-manére, a rămînea; it. rimanére, pv. remaner, remanre, romanre, sp. pg. remanecer. Se conj. ca mîn 2). Staŭ loculuĭ, nu părăsesc locu: noĭ am plecat, ĭar el a rămas acolo. Fig. Nu maĭ evoluez, nu mă maĭ schimb (în bine orĭ în răŭ): ĭa a rămas tot frumoasă, el a rămas tot sărac. Exist, subsist, maĭ sînt: din vechea cetate n’a maĭ rămas de cît o ruină, din franc a maĭ rămas 10 banĭ de dat. Durez, mă înfig în stimă orĭ în amintire: o vorbă, o carte care va rămînea. Maĭ este ca recurs orĭ ca pedică orĭ de făcut (de executat): nu mĭ-a rămas de cît să emigrez, nu mĭ-a maĭ rămas de cît să scriŭ și foaĭa asta, rămîne acuma să stabilim condițiunile. Rămîn stăpîn pe ceva, rămîn ultimu stăpînitor. Rămîn păgubaș (saŭ: de pagubă), mă aleg cu paguba; rămîn buzat (saŭ: mufluz), nu obțin ceĭa ce speram. Rămîn înapoĭ, nu maĭ înaintez cînd alțiĭ înaintează, nu evoluez: un popor rămas înapoĭ, a rămînea pe cîmpu de bătălie (saŭ: pe teren), a rămînea mort în luptă. V. tr. Întrec, las în urmă, am superioritate, înving: am pus rămășag cu el pe un franc și l-am rămas, s’a luat la trîntă și l-a rămas. – Și a rămîne, maĭ ales în ziare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rămâne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rămân, 2 sg. rămâi, 3 sg. rămâne, perf. s. 1 sg. rămăsei, 1 pl. rămaserăm, m.m.c.p. 1 pl. rămăseserăm; conj. prez. 1 sg. să rămân, 3 să rămâ; imper. 2 sg. afirm. rămâi; ger. rămânând; part. rămas

rămâne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rămân, 1 pl. rămânem, perf. s. 1 sg. rămăsei, 1 pl. rămaserăm; conj. prez. 3 să rămână; ger. rămânând; part. rămas

rămâne vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rămân, 1 pl. rămânem, perf. s. 1 sg. rămăséi, 1 pl. rămáserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. rămână; ger. rămânând; part. rămás

rămîne (ind. prez. 1 sg. rămîn, conj. rămînă, ger. rămînînd)

rămân, -mână 3 conj., -mânând ger., -mânea inf.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂMÂNE vb. 1. v. zăbovi. 2. a sta. (~ cu noi la masă.) 3. v. supraviețui. 4. (Transilv. și Ban.) a udi. (Au fost nouă, au ~ opt.) 5. v. dăinui. 6. v. fixa. 7. v. alege. 8. v. prisosi.

RĂMÂNE vb. v. bate, birui, înfrânge, întrece, învinge.

RĂMÎNE vb. 1. a sta, a zăbovi, (înv.) a prebîndi. (Să nu ~ mult acolo.) 2. a sta. (~ cu noi la masă.) 3. a supraviețui. (N-au mai ~ decît ei.) 4. (Transilv. și Ban.) a udi. (Au fost nouă, au ~ opt.) 5. a dăinui, a dura, a exista, a fi, a se menține, a se păstra, a se perpetua, a persista, a trăi, a ține, (rar) a subzista, (înv.) a locui, a petrece, a sta, a via. (Cît va ~ lumea și pămîntul; vechi obicei care a ~ și astăzi.) 6. a (i) se fixa, (fig.) a se grava, a se imprima, a se întipări, a se pecetlui, a se săpa, (înv. fig.) a se tipări. (Cuvintele lui i-au ~ în conștiință.) 7. a se alege. (Cu ce ai ~?) 8. a prisosi. (S-a mîncat și a mai și ~. )

rămîne vb. v. BATE. BIRUI. ÎNFRÎNGE. ÎNTRECE. ÎNVINGE.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

rămîneá (rămấn, rămás), vb.1. A sta pe loc. – 2. A prisosi. – 3. A subzista, a se menține. – 4. A rezulta. – 5. (Cu prep. cu) A ține, a păstra. – 6. (Înv.) A condamna, a osîndi, a pedepsi. – 7. A învinge, a cîștiga. – 8. A cîștiga un joc sau o prinsoare. – 9. (Cu prep. de) A pierde pe cineva, a ajunge orfan sau văduv. – Var. rămîne. Mr. (a)r(ă)mîn(eare), armas, megl. rămǫn, rămas, istr. rămăr(esc)u, rămas. Lat. rĕmanēre (Pușcariu 1430; REW 7194), cf. it. rimanere, prov. remanre, v. fr. remaindre, v. sp. remaner. În conjug., pers. II a prez. rămîi, a influențat pers. III subj. să rămînăsă rămîie. Perf. simplu rămaș (mr., megl., istr. rămaș) a fost înlocuit de rămăsei. Der. rămas, s. n. (ereditate, moștenire; rest; prinsoare; înv., sentință, hotărîre); rămăși, vb. refl. (a paria); rămășag, s. n. (prinsoare), cu suf. -șag; rămășiță, s. f. (rest, reziduu; relief; deșeuri, gunoi, resturi, cenuși; înv., moștenire), pe care Pușcariu 1429 îl derivă din lat. *rĕmansicia. Din rom. provine mag. ramasz (Edelspacher 21).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ERIPITUR PERSONA, MANET RES (lat.) persoana piere, lucrul rămâne – Opera supraviețuiește întotdeauna creatorului ei.

J’Y SUIS, J’Y RESTE (fr.) aici sunt, aici rămân – Replică atribuită mareșalului Mac-Mahon, avertizat, după cucerirea fortului Malkov, de iminența atacului. Hotărâre neclintită de a nu ceda pozițiile.

NIL ACTUM CREDENS, CUM QUID SUPERESSET AGENDUM (lat.) nimic (nu poate fi) considerat încheiat, câtă vreme mai rămâne ceva de făcut – Lucan, „Pharsalia”, II, 657.

SI TACUISSES, PHILOSOPHUS MANSISSES (lat.) dacă tăceai, filozof rămâneai – Boethius, „De consolatione philosophiae”, II, 13. Cuvinte devenite proverbiale, prin traducere, în numeroase limbi.

TEMPORA SI FUERINT NUBILA, SOLUS ERIS (lat.) dacă timpul se schimbă în rău, vei rămâne singur – Ovidiu, „Tristele”, I, 1, 40. V. și Donec eris felix, multos numerabis amicos.

VERBA VOLANT, SCRIPTA MANENT (lat.) vorbele zboară, scrisul rămâne – Terențiu, „Andria”, 1, 1, 41. Expresie care subliniază faptul că, spre deosebire de o mărturie orală, un act scris este greu de contestat.

VERWEILE DOCH, DU BIST SO SCHÖN! (germ.) o, rămâi, ești atât de frumoasă! – Goethe, „Faust”, II, ct 5. Astfel imploră Faust oprirea în loc a timpului, a clipei când i se relevă frumusețea muncii libere, încununare a eforturilor umane.

Bonus vir semper tiro (lat. „Omul bun rămîne totdeauna începător”) – vezi: Semper homo… LIT.

Eripitur persona, manet res (lat. „Omul dispare, opera rămîne”) – a spus Lucrețiu, în poemul său De rerum natura (Despre natura lucrurilor) – cînt. III, vers. 57. Se aplică spre a atrage atenția asupra importanței pe care o are valoarea unei creații. Omul e într-adevăr trecător, dar el poate trăi veșnic prin operele sale. LIT.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

rămâne, rămân v. i. (înv.) a cere azil politic într-o țară occidentală (în anii regimului comunist).

a rămâne afiș / bujbe / ca la dentist / cu gura căscată / mască / tablou expr. a fi uluit, a rămâne uimit / uluit.

a rămâne ciocan la scară expr. (adol.) a nu fi luat în seamă, a fi tratat cu indiferență.

a rămâne cloșcă expr. 1. (d. femei) a rămâne însărcinată. 2. (d. bărbați) a rămâne imobilizat la pat (după o bătaie, de boală etc.).

a rămâne crăcănat expr. (vulg.) 1. a fi / a rămâne uimit / surprins. 2. (d. femei) a fi extenuată în urma excesului sexual.

a rămâne cu albușul / cu izma expr. (intl.) a se alege cu un câștig minim, a nu lua mai nimic.

a rămâne cu ața mămăligii / cu buzele umflate expr. (pop.) a rămâne cu paguba, a fi păgubit.

a rămâne cu mohorul expr. (intl.) a nu se alege cu nimic în urma comiterii unei infracțiuni.

a rămâne cu sluta în vatră expr. (pop.) a nu-și putea mărita fata.

a rămâne cu traista-n băț / cu fundul gol expr. a sărăci, a scăpăta.

a rămâne de căruță expr. 1. a rămâne în urmă. 2. a pierde ocazia / prilejul.

a rămâne de fazan expr.a fi înșelat / escrocat; a se păcăli; a rămâne păcălit.

a rămâne de poveste expr. a se face cunoscut printr-o faptă negativă.

a rămâne fată bătrână expr. (d. fete) a nu se căsători până la o vârstă înaintată.

a rămâne în pană expr. 1. a nu mai putea continua o activitate din lipsă de resurse materiale și / sau financiare. 2. a rămâne fără bani (temporar).

a rămâne lefter / pe geantă expr. a rămâne fără bani; a-și pierde averea.

a rămâne platcă expr. a se face de râs.

a rămâne stană de piatră / trăsnit expr. a nu mai putea schița nici un gest (de uimire sau de groază).

a rămâne tripat expr. (tox.) a avea o fixație / o obsesie / o manie.

a-i rămâne (cuiva) ciolanele / oasele undeva expr. a nu se mai putea întoarce din locuri îndepărtate; a muri.

rămâne cum am stabilit expr. (iron., eufem.) folosită cu eleganță în locul unei înjurături sau obscenități proferate la adresa unui interlocutor.

Intrare: rămâne
verb (VT638)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rămâne
  • rămânere
  • rămas
  • rămasu‑
  • rămânând
  • rămâind
  • rămânându‑
  • rămâindu‑
singular plural
  • rămâi
  • rămâneți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rămân
  • rămâi
(să)
  • rămân
  • rămâi
  • rămâneam
  • rămăsei
  • rămăsesem
a II-a (tu)
  • rămâi
(să)
  • rămâi
  • rămâneai
  • rămăseși
  • rămăseseși
a III-a (el, ea)
  • rămâne
(să)
  • rămâ
  • rămâie
  • rămânea
  • rămase
  • rămăsese
plural I (noi)
  • rămânem
(să)
  • rămânem
  • rămâneam
  • rămaserăm
  • rămăseserăm
  • rămăsesem
a II-a (voi)
  • rămâneți
(să)
  • rămâneți
  • rămâneați
  • rămaserăți
  • rămăseserăți
  • rămăseseți
a III-a (ei, ele)
  • rămân
(să)
  • rămâ
  • rămâie
  • rămâneau
  • rămaseră
  • rămăseseră
verb (VT519)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rămânea
  • rămânere
  • rămas
  • rămasu‑
  • rămânând
  • rămâind
  • rămânându‑
  • rămâindu‑
singular plural
  • rămâi
  • rămâneți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rămân
  • rămâi
(să)
  • rămân
  • rămâi
  • rămâneam
  • rămăsei
  • rămăsesem
a II-a (tu)
  • rămâi
(să)
  • rămâi
  • rămâneai
  • rămăseși
  • rămăseseși
a III-a (el, ea)
  • rămâne
(să)
  • rămâ
  • rămâie
  • rămânea
  • rămase
  • rămăsese
plural I (noi)
  • rămânem
(să)
  • rămânem
  • rămâneam
  • rămaserăm
  • rămăseserăm
  • rămăsesem
a II-a (voi)
  • rămâneți
(să)
  • rămâneți
  • rămâneați
  • rămaserăți
  • rămăseserăți
  • rămăseseți
a III-a (ei, ele)
  • rămân
(să)
  • rămâ
  • rămâie
  • rămâneau
  • rămaseră
  • rămăseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rămâne, rămânverb

  • 1. intranzitiv (Despre ființe) A sta pe loc, a nu schimba sau a nu părăsi locul sau localitatea unde se află; (despre lucruri) a fi lăsat pe loc, a nu fi dus din locul în care se găsește. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Rămîi aicea, printre florile voioase. EFTIMIU, Î. 110. DLRLC
    • format_quote Acum groapa este gata... Tu, Harap-Alb, rămîi aici într-însa toată ziua. CREANGĂ, P. 224. DLRLC
    • format_quote De ce pana mea rămîne în cerneală, mă întrebi? De ce ritmul nu m-abate cu ispita-i de la trebi? EMINESCU, O. I 137. DLRLC
    • format_quote Cea mai mare parte din tunuri au rămas pe drum. ALECSANDRI, T. II 16. DLRLC
    • format_quote Eu mă duc, mîndra rămîne, Cum s-o fac s-o duc cu mine Barem calea jumătate, Să n-o las așa departe? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 112. DLRLC
    • format_quote Rămaseră pe loc numai morții și răniții. SADOVEANU, O. VII 154. DLRLC
    • format_quote Țăranii rămaseră pe loc. REBREANU, R. I 231. DLRLC
    • 1.1. A se opri la cineva sau într-un loc. DEX '09 DEX '98
    • 1.2. A lăsa în urmă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Humuleștii rămîn la stînga, în liniștea și lumina începutului zilei. SADOVEANU, O. VII 200. DLRLC
      • format_quote Odăile rămîneau goale, cu visurile ce au adăpostit. BACOVIA, O. 243. DLRLC
    • 1.3. (Urmat adesea de determinarea „în urmă”) A se lăsa sau a fi întrecut de alții; (despre ceas) a marca timpul cu întârziere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Soldații porniră pe șosea îndărăt. Unul rămase mai în urmă. DUMITRIU, N. 141. DLRLC
      • format_quote Tătarii rămaseră în urmă cu prinșii. SADOVEANU, O. VII 8. DLRLC
      • format_quote Merg cot la cot și vai de cel care va rămîne în urmă. C. PETRESCU, C. V. 40. DLRLC
      • chat_bubble popular A rămâne de ceva (sau de cineva) = a se răzleți de o ceată, de o tovărășie. DEX '09 DLRLC
        • format_quote Atîta pot să spun că omul a rămas de oaste ș-a trăit în țara bulgărească o vreme. SADOVEANU, O. VIII 187. DLRLC
      • chat_bubble popular A rămâne de ceva (sau de cineva) = a nu face la timp un lucru. DEX '09
        • diferențiere expresie A rămâne de ceva (sau de cineva) = a nu mai prinde un vehicul care pleacă. DEX '98 DLRLC
          • format_quote Ion... cum dete de-o cîrciumă în cale, se coborî și rămase de chervan. La TDRG. DLRLC
      • chat_bubble A rămâne de căruță. DLRLC
      • chat_bubble regional A rămâne de cineva = a supraviețui celui care trebuie să-l susțină, să-l îngrijească. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.4. A muri (pe un câmp de luptă). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: muri
      • format_quote Frunză verde de sulcină, Mulți ochi fără de lumină, Mulți voinici fără de glas, La Grivița au rămas. BELDICEANU, P. 91. DLRLC
      • chat_bubble familiar A-i rămâne cuiva oasele (sau ciolanele) undeva = a nu se mai putea întoarce din locuri îndepărtate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        sinonime: muri
        • format_quote Numai să nu-i rămîie pe-aici ciolanele. SADOVEANU, O. VIII 254. DLRLC
    • 1.5. A sta mereu într-un loc. DEX '09 DEX '98
      • 1.5.1. prin extensiune A nu se despărți de un obiect, de o părere, de o atitudine; a sta neclintit. DEX '09 DEX '98
      • chat_bubble A rămâne pe drumuri (sau de dârvală) = a-și pierde mijloacele de existență. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        sinonime: sărăci
    • chat_bubble Apa trece, pietrele rămân = lucrurile neînsemnate trec și rămân cele importante). DLRLC
    • chat_bubble Rămâi cu bine (sau sănătos, în pace), formulă de salut adresată de cei care pleacă celor care rămân. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Rămîneți cu bine și cu sănătate. SADOVEANU, N. F. 18. DLRLC
      • format_quote Binecuvîntează-mă, tată, și rămîi sănătos. CREANGĂ, P. 274. DLRLC
      • format_quote De-acuma nu te-oi mai vedea, Rămîi, rămîi cu bine. EMINESCU, O. I 187. DLRLC
      • format_quote Rămîneți cu toții-n pace! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 322. DLRLC
    • chat_bubble A-i rămâne cuiva inima sau ochii la ceva (sau la cineva) sau a-i rămâne cuiva ceva (sau cineva) la inimă = a-i plăcea cuiva foarte mult un lucru sau o persoană. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: îndrăgi
      • format_quote Era voinic și tinerel, Înalt și tras ca prin inel; De-atunci și ochii i-au rămas Și inima la el. COȘBUC, P. I 281. DLRLC
    • chat_bubble Să rămână între noi, se spune ca îndemn pentru discreție, pentru păstrarea unui secret. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Aș fi vrut să-ți spun ceva... Dacă-mi făgăduiești să rămînă între noi. BARANGA, I. 164. DLRLC
    • chat_bubble A rămâne mai prejos. DLRLC
  • 2. intranzitiv A fi, a se găsi sau a ajunge într-un anumit loc sau într-o anumită situație; a se opri într-o anumită atitudine, a se menține sub un anumit aspect. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Gătită masa pentru cină Rămîne pusă de la prînz. ARGHEZI, V. 49. DLRLC
    • format_quote Rămîn pustii în urmă Munții singuri și bătrîni. TOPÎRCEANU, B. 22. DLRLC
    • format_quote Rămîne adevărat ce-am spus. CARAGIALE, O. III 200. DLRLC
    • format_quote Iar rămînem fără slujbă? ALECSANDRI, T. 299. DLRLC
    • format_quote Cei mai mari poeți din trecut ai noștri, Eminescu și Coșbuc, au rămas și sînt așa de mari tocmai pentru că opera lor este aproape de inima poporului. BENIUC, P. 64. DLRLC
    • chat_bubble A rămâne numai cu... = a nu mai avea decât... DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Am rămas numai cu casa, atît – și cu pușca... SADOVEANU, O. A. II 36. DLRLC
    • chat_bubble A rămâne pe gânduri = medita, reflecta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Bătrîna se ghemui în ungherul ei și rămase pe gînduri, cu buzele strînse. C. PETRESCU, A. 393. DLRLC
      • format_quote Fetele, uitînd de noapte și că e ceasul să se culce, Rămîn pînă tîrziu pe gînduri, oftînd cu dor lîngă ferestre. ANGHEL, Î. G. 14. DLRLC
      • format_quote Îl privi de aproape și rămase pe gînduri. D. ZAMFIRESCU, R. 212. DLRLC
    • chat_bubble A rămâne de minciună = a se dovedi mincinos. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A rămâne baltă = a fi întrerupt, neterminat, nerezolvat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Aceasta se vede c-a pus pe gînduri pe «infamul calomniator», că lucrul a rămas atunci baltă. VLAHUȚĂ, O. A. III 6. DLRLC
      • format_quote Vremea trece, flăcăul începe și el a se trece, mergînd tot înainte cu burlăcia, și însurătoarea rămînea baltă. CREANGĂ, P. 142. DLRLC
    • chat_bubble A rămâne de pomină. DLRLC
    • chat_bubble A rămâne cu gura căscată = a fi cuprins de mirare sau de admirație. DLRLC
      • format_quote Cînd intra prin porturi cu toate pînzele întinse, stîrnea admirația marinarilor care rămîneau cu gura căscată. BART, E. 324. DLRLC
    • chat_bubble A rămâne pe mâna cuiva = a ajunge, a fi la cheremul cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote După moartea mea... toate rămîn pe mîna străinilor. RETEGANUL, P. III 11. DLRLC
    • chat_bubble A rămâne de rușine = a se face de râs. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Nu cumva... să rămîn de rușine înaintea tovarășilor. CREANGĂ, A. 41. DLRLC
    • chat_bubble A rămâne ars (sau opărit, fript), se spune când cineva își pierde cu totul puterea de a se stăpâni în fața unei situații. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Baba a rămas opărită și nu știa ce să facă de ciudă. CREANGĂ, P. 291. DLRLC
    • chat_bubble A rămâne bun plătit, se zice când nu se mai poate reveni asupra unei plăți considerate de una dintre părți ca insuficientă sau greșit calculată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Simigiul... pentru plăcintele mîncate, rămase bun plătit numai cu cînticelul. ODOBESCU, S. III 10. DLRLC
    • chat_bubble A rămâne grea = a fi însărcinată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A rămas înțeles sau rămânem înțeleși, se spune ca încheiere a unei discuții, după ce s-a ajuns la un acord. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote A rămas înțeles. Spui tuturor că așa a fost recomandația medicilor. C. PETRESCU, C. V. 357. DLRLC
    • chat_bubble A rămâne cu buzele umflate. DLRLC
    • chat_bubble A rămâne literă moartă. DLRLC
    • chat_bubble popular A rămâne (tot) pe a (cuiva) = a se hotărî un lucru după voința cuiva, renunțându-se la punctele de vedere ale celorlalți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cît s-a bălăbănit mama cu tata din pricina mea, tot pe-a mamei a rămas. CREANGĂ, A. 17. DLRLC
    • chat_bubble rar A-i rămâne cuiva pe brațe = a ajunge în sarcina cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Copilul care mi-a rămas pe brațe, pe care l-am slujit cu credință... mă urăște. DELAVRANCEA, O. II 102. DLRLC
    • chat_bubble Cum rămâne (cu)...? = ce se întâmplă (cu)...? ce hotărâre luăm în privința...? DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Omul putea să nu ne deie nimic, și atunci cum rămînea? CREANGĂ, A. 145. DLRLC
      • format_quote Numai aș vrea să știu cum rămîne cu moșu-tău? CREANGĂ, P. 187. DLRLC
      • format_quote Dar lasă vorba asta, spune-mi cum a rămas cu balul? NEGRUZZI, S. I 31. DLRLC
  • 3. intranzitiv A continua să existe, a păstra aceeași stare, a nu se schimba. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: dăinui
    • format_quote Rămăseseră locurile pe unde sălășluise el, rămăseseră oamenii care-l cunoscuseră. SADOVEANU, E. 101. DLRLC
    • format_quote Căci rămîne stînca, deși moare valul. EMINESCU, O. I 15. DLRLC
    • 3.1. A se păstra, a se menține în conștiința oamenilor prin valoarea pe care o reprezintă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Adesea literații... amestecă, în cercetările lor despre creațiuni intelectuale, întrebarea: opera aceasta rămîne? CARAGIALE, N. F. 9. DLRLC
      • format_quote Cei învățați, înțelepți, se înseamnă prin faptele care rămîn. RUSSO, O. 90. DLRLC
    • 3.2. Supraviețui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: supraviețui
      • format_quote Ca mîne-poimîne te-i trezi că ai îmbătrînit și nu-ți rămîne nici un urmaș. CREANGĂ, P. 154. DLRLC
    • 3.3. A se afla, a ajunge, a trece în posesiunea cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Toată a lui avere a voastră-a rămînea. ALECSANDRI, T. II 140. DLRLC
      • format_quote Îmbrăcămintea soldatului, după trecerea din slujbă, rămîne a lui. BĂLCESCU, O. I 36. DLRLC
      • format_quote Pe Golea nu vi-l dau vouă, Că numai el mi-a rămas. TEODORESCU, P. P. 586. DLRLC
    • chat_bubble A rămâne cu zile = a continua să trăiască, a scăpa cu viață, a fi lăsat în viață. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote De rămîne cu zile, tot nu vom avea noi pace de el. RETEGANUL, P. V 83. DLRLC
      • format_quote [Moșneagului] i s-a zbîrlit părul în cap de bucurie c-a rămas cu zile. ȘEZ. II 109. DLRLC
  • 4. intranzitiv A se menține ca un rest după consumarea părții cu care forma un tot. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: prisosi
    • format_quote Mi se pare însă că nu-mi rămîne nimic din ploton. CAMIL PETRESCU, U. N. 317. DLRLC
    • format_quote Zilele îmi fură multe, dar rămasu-mi-au puține. EFTIMIU, Î. 10. DLRLC
    • format_quote Și pentru tine nu mi-a mai rămas nimic. DELAVRANCEA, O. II 143. DLRLC
    • format_quote De mîncat îmi aducea Lapte acru-ntr-o mărgea, Mîncam și-mi mai rămînea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 394. DLRLC
    • format_quote aritmetică Scăzând pe cinci din șapte, rămân doi. DLRLC
    • chat_bubble Mult a fost, puțin a rămas, se spune, ca încurajare, când dintr-un lucru greu s-a efectuat cea mai mare parte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A nu-i (mai) rămâne cuiva decât să... = a nu se găsi pentru cineva altă soluție decât să... DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Nu ne rămîne decît să alergăm mereu înainte. CAMIL PETRESCU, U. N. 393. DLRLC
      • format_quote Nu-mi mai rămîne decît să ard tot ce-am scris, să rup condeiul și să m-apuc de altceva. VLAHUȚĂ, O. A. 227. DLRLC
      • format_quote Nu-mi rămîne alta de făcut decit... ALECSANDRI, T. I 288. DLRLC
    • chat_bubble A rămâne pentru altă dată = a se amâna pentru o dată ulterioară. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: amâna
      • format_quote Așa, acea... călătorie au rămas pentru altă dată. DRĂGHICI, R. 109. DLRLC
    • chat_bubble Nu mai rămâne (nici o) îndoială = există siguranța că... DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Nu rămîne îndoială că «stornei» lui Dante... sînt graurii noștri. ODOBESCU, S. III 31. DLRLC
    • chat_bubble Nu (mai) rămâne vorbă sau mai rămâne vorbă? = e sigur, nu mai e de discutat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Mai rămîne vorbă despre asta? zise tata posomorît. Are să urmeze cum știm noi, nu cum vrea el. CREANGĂ, A. 120. DLRLC
    • chat_bubble A rămas treaba până la atâta = atât mai este de făcut. DLRLC
      • format_quote Dac-a rămas treaba pînă la atîta, apoi las’ pe mine. CREANGĂ, P. 161. DLRLC
  • 5. tranzitiv regional (În legătură cu o acțiune de întrecere, de concurență etc.) A lăsa pe cineva în urmă, a-l întrece, a-l bate, a-l învinge. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Și, fiindcă de-aș fi discutat cu moșneagul în contradictoriu mă temeam să nu mă rămînă, schimbai cu meșteșug firul vorbirii. HOGAȘ, M. N. 199. DLRLC
    • format_quote Și luîndu-se la întrecere, Ercule îi rămase pe toți. ISPIRESCU, U. 69. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.