16 definiții pentru răceală

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂCEÁLĂ, (3) răceli, s. f. 1. Temperatură scăzută; frig. ♦ Senzație de frig. 2. Fig. Lipsă de afecțiune, nepăsare, indiferență. 3. Nume generic dat unor boli contagioase localizate pe căile respiratorii superioare, manifestate prin guturai, traheită, bronșită, tuse cu expectorație, febră etc. – Răci + suf. -eală.

răcea sf [At: CORESI, EV. 364 / V: (înv) rec~, (reg) ric~ / Pl: ~eli, (înv) ~ele / E: răci + -eală] 1 (Îoc căldură) Temperatură scăzută (a aerului). 2 (Îoc căldură) Vreme rece Si: frig (1). 3 Însușire a unui corp de a fi rece (1). 4 Senzație de frig (provocată de boală, de frică etc.). 5 (Îvr) Rușine. 6 (Fig) Lipsă de însuflețire sau de entuziasm Si: indiferență, nepăsare. 7 Atitudine distantă Si: rezervă. 8 Calm. 9 Imparțialitate. 10 Boală contagiosă la oameni și la animale, caracterizată prin inflamarea căilor respiratorii superioare și manifestată prin guturai, tuse febrilă etc. Si: (Mol) rahnă1.

RĂCEÁLĂ, răceli, s. f. 1. Temperatură scăzută; frig. ♦ Senzație de frig. 2. Fig. Lipsă de afecțiune, nepăsare, indiferență. 3. Nume generic dat unor boli contagioase localizate pe căile respiratorii superioare, manifestate prin guturai, traheită, bronșită, tuse cu expectorație, febră etc. – Răci + suf. -eală.

RĂCEÁLĂ, (rar) răceli, s. f. 1. Temperatură scăzută a aerului; frig. Păru înfiorată de răceala nopții. SADOVEANU, O. VII 165. ♦ Faptul de a fi sau de a da impresia că este rece la atingere; senzație de frig. Simt răceala picăturilor ca niște sfîrcuri de bici plesnindu-mi obrajii. BART, S. M. 15. O răceală ca de gheață se ridica în trupul lui Radu de la tălpi spre genunchi. VLAHUȚĂ, O. A. 133. 2. Fig. Lipsă de însuflețire sau de entuziasm; apatie, indiferență, nepăsare. Este mai ușor să te eliberezi de asprimile stilului, de slăbiciunea compoziției decît de răceala sufletească. V. ROM. decembrie 1953, 267. Se forța să fixeze cu răceală într-un cadru tehnic toate amănuntele pentru explicarea faptelor. BART, S. M. 77. [Smărăndița] poate vrea să puie răceală între noi. BOLINTINEANU, O. 341. 3. Boală, adesea cu caracter epidemic, care se localizează pe căile respiratorii, pe tubul digestiv sau pe sistemul nervos central. V. gripă. Ș-apoi, pînă vine mă-sa, prinde o răceală. GALAN, Z. R. 266.

RĂCEÁLĂ ~éli f. l) Temperatură scăzută a mediului înconjurător; frig. 2) Senzație de rece. 3) fig. Atitudine lipsită de atenție și de bunăvoință față de cineva sau de ceva. Spectacolul a fost primit cu ~. 4) Boală cauzată de supunerea organismului la acțiunea frigului. [G.-D. răcelii] /a (se) răci + suf. ~eală

răceală f. 1. însușirea celor reci; 2. boală cauzată de un frig neașteptat: a muri de răceală; 3. fig. indiferență: l’a primit cu răceală. [V. rece].

răceálă f., pl. elĭ (d. rece, în est răce). Calitatea de a fi rece: răceala ghețiĭ. Boală cauzată de frig (ca: guturaĭu, junghĭu, oftica): a te îmbolnăvi de răceală. Fig. Indiferență, nepăsare, lipsă de simpatie: a privi, a primi cu răceală. V. frig, căldură.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

răcea s. f., g.-d. art. răcelii; (boli) pl. răceli

răcea s. f., g.-d. art. răcelii; (boli) pl. răceli

răceálă s. f., g.-d. art. răcélii; (boli) pl. răcéli

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂCEÁLĂ s. 1. v. frig. 2. (MED.) (pop.) troahnă, (prin Mold.) rahnă, (Mold., Bucov. și Transilv.) șuhărie. (A contractat o ~ zdravănă.) *3. (fig.) reținere, rezervă. (Spectacolul a fost primit cu destulă ~.)

RĂCEÁLĂ s. v. apatie, calm, cumpăt, delăsare, fire, indiferență, indolență, inerție, insensibilitate, nepăsare, pasivitate, placiditate, stăpânire, tembelism.

RĂCEA s. 1. frig, rece. (~ de afară.) 2. (MED.) (pop.) troahnă, (prin Mold.) rahnă, (Mold., Bucov. și Transilv.) șuhărie. (A contractat o ~ zdravănă.) 3.* (fig.) reținere, rezervă. (Spectacolul a fost primit cu destulă ~.)

răcea s. v. APATIE. CALM. CUMPĂT. DELĂSARE. FIRE. INDIFERENȚĂ. INDOLENȚĂ. INERȚIE. INSENSIBILITATE. NEPĂSARE. PASIVITATE. PLACIDITATE. STĂPÎNIRE. TEMBELISM.

Intrare: răceală
răceală substantiv feminin
substantiv feminin (F57)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răcea
  • răceala
plural
  • răceli
  • răcelile
genitiv-dativ singular
  • răceli
  • răcelii
plural
  • răceli
  • răcelilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răcea, răcelisubstantiv feminin

  • 1. Temperatură scăzută. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: frig antonime: căldură
    • format_quote Păru înfiorată de răceala nopții. SADOVEANU, O. VII 165. DLRLC
    • 1.1. Senzație de frig. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Simt răceala picăturilor ca niște sfîrcuri de bici plesnindu-mi obrajii. BART, S. M. 15. DLRLC
      • format_quote O răceală ca de gheață se ridica în trupul lui Radu de la tălpi spre genunchi. VLAHUȚĂ, O. A. 133. DLRLC
  • 2. figurat Lipsă de afecțiune. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Este mai ușor să te eliberezi de asprimile stilului, de slăbiciunea compoziției decît de răceala sufletească. V. ROM. decembrie 1953, 267. DLRLC
    • format_quote Se forța să fixeze cu răceală într-un cadru tehnic toate amănuntele pentru explicarea faptelor. BART, S. M. 77. DLRLC
    • format_quote [Smărăndița] poate vrea să puie răceală între noi. BOLINTINEANU, O. 341. DLRLC
  • 3. Nume generic dat unor boli contagioase localizate pe căile respiratorii superioare, manifestate prin guturai, traheită, bronșită, tuse cu expectorație, febră etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ș-apoi, pînă vine mă-sa, prinde o răceală. GALAN, Z. R. 266. DLRLC
etimologie:
  • Răci + sufix -eală. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.