21 de definiții pentru râșniță

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RÂȘNIȚĂ, râșnițe, s. f. 1. Mașină rudimentară de măcinat sare, porumb etc., compusă din două pietre suprapuse, dintre care cea de deasupra se învârtește cu ajutorul unui mâner. ◊ Expr. A ajunge de la moară la râșniță = a ajunge dintr-o situație bună într-una rea; a scăpăta. A-i umbla cuiva gura ca o râșniță = a vorbi foarte mult; a vorbi întruna; a nu mai tăcea din gură. ♦ Moară primitivă mișcată cu ajutorul animalelor de tracțiune. 2. Instrument de bucătărie cu care se macină boabele de cafea, de piper etc. – Din bg. răšnica.

RÂȘNIȚĂ, râșnițe, s. f. 1. Mașină rudimentară de măcinat sare, porumb etc., compusă din două pietre suprapuse, dintre care cea de deasupra se învârtește cu ajutorul unui mâner. ◊ Expr. A ajunge de la moară la râșniță = a ajunge dintr-o situație bună într-una rea; a scăpăta. A-i umbla cuiva gura ca o râșniță = a vorbi foarte mult; a vorbi întruna; a nu mai tăcea din gură. ♦ Moară primitivă mișcată cu ajutorul animalelor de tracțiune. 2. Instrument de bucătărie cu care se macină boabele de cafea, de piper etc. – Din bg. răšnica.

râșniță sf [At: TETRAEV. (1574), 230 / V: (îrg ) răș~, (reg) râjn~, răjn~ / Pl: ~țe, (reg) ~ți / E: bg ръшница] 1 Moară primitivă, mișcată cu ajutorul animalelor de tracțiune. 2 (Prc) Piatră de moară. 3 Mașină rudimentară de măcinat porumb, sare etc., compusă din două pietre, dintre care cea de deasupra se învârtește cu ajutorul unui mâner Si: (Trs) melesteu. 4 Mașină mică de uz casnic, cu mecanism simplu, cu care se macină boabele de cafea, de piper etc. Si: (rar) morișcă. 5 (Fam) Gură (44). 6 (Pan; reg) Stomac. 7 Pipotă. 8 (Urmat de determinări) Măsea. 9 Măsea de minte. 10 (Arg) Ceas de proastă calitate. 11 (Art.) Dans popular cu ritm vioi asemănător cu hora. 12 Melodie pe care se execută râșnița (11).

RÂȘNIȚĂ ~e f. 1) Instalație primitivă de măcinat cereale compusă din două pietre suprapuse dintre care cea de deasupra se învârtește cu ajutorul unui mâner. ◊ A ajunge de la moară la ~ a sărăci; a scăpăta. A-i umbla gura ca o ~ a vorbi repede și mult. 2) Mașină mică de uz casnic pentru măcinarea boabelor de cafea sau de piper. /<bulg. răšnica

râșniță f. morișcă, mai ales de cafea. [Tras din râșnì].

RÎȘNIȚĂ, rîșnițe, s. f. Mașină rudimentară de măcinat sare, porumb etc., compusă din două pietre, dintre care cea de deasupra se învîrtește cu ajutorul unui mîner. O zi întreagă aplecat pe rîșniță, învîrteai, învîrteai, pentru o mămăligă. STANCU, D. 29. Nici rîșnița, care se găsește în toate cetățile romane, nu era cunoscută locuitorilor acestui pisc. BOLLLAC, O. 266. Cine strică-așezămînt, N-aibă țărnă pe mormînt, Nici hodină pe pămînt; Fie-i moara rîșniță Și hodina-n temniță! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 282. ◊ Expr. A ajunge de la moară la rîșniță = a ajunge dintr-o situație bună într-una rea; a scăpăta. Omul nemulțumit fuge de bine și dă peste mărăcine, Sare din lac în puț Și ajunge de la moară la rîșniță. PANN, P. V. III 105. ♦ Moară primitivă mișcată cu ajutorul animalelor de tracțiune. Cînd îi veni [catîrului] bătrînețea, La rîșniță el fu pus. ALEXANDRESCU, M. 292. ♦ Mașină mică de bucătărie cu mecanism simplu, cu care se macină boabele prăjite de cafea, piperul etc.

rî́șniță (est) și rî́jniță (vest) f., pl. e (met. din vsl. *žrŭnica dim. d. žrŭny, moară, saŭ poate direct d. žrŭnŭvĭnica, peatra superioară a moriĭ, de unde s’a făcut *jîrniță, rîjniță, rîșniță; sîrb. žrvanj, rîșniță, rus. žérnov, rut. žórna, pol. žarna, litv. girna, d. got. quairnus, peatră de moară, moară. V. jormă). Aparat portativ de măcinat cafea, piper, nucĭ orĭ altele învîrtind cu mîna o coarbă (manivelă). Moară maĭ mică care se poate învîrti cu mîna. Pl. Petrele moriĭ. – Dim. -icĭoară.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

râșniță s. f., g.-d. art. râșniței; pl. râșnițe

râșniță s. f., g.-d. art. râșniței; pl. râșnițe

râșniță s. f., g.-d. art. râșniței; pl. râșnițe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RÂȘNIȚĂ s. v. gură, pipota, rânză, stomac, măcinător.

RÂȘNIȚĂ s. 1. (rar) morișcă. (~ de cafea, piper etc.) 2. (prin Transilv.) melesteu. (~ de porumb.)

RÎȘNIȚĂ s. 1. (rar) morișcă. (~ de cafea, piper etc.) 2. (prin Transilv.) melesteu. (~ de porumb.)

rîșniță s. v. GURĂ. PIPOTĂ. RÎNZĂ. STOMAC.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

rîjníță (-țe), s. f. 1. Moară mică în general acționată de un cal pentru a măcina grîu, porumb sau sare. – 2. Mașină mică de mînă pentru rîșnit boabe. – 3. Piuliță, pisălog. – 4. (Arg.) Ceas. – 5. (Arg.) Stomac, pipotă. – 6. (Arg.) Mașinărie. – Var. rîșniță. Sl. žrŭny „moară” (Giuglea, Dacor., V, 769-71), probabil prin intermediul unui dim. žrŭnica, cu metateză, cf. sl. žrŭnuvinica „roată de moară” (Cihac, II, 309). Der. din sl. rąčinica „mîner”, din rąka „mînă” (Tiktin), pare mai dificilă sematic. – Der. rîjni (var. rîșni), vb. (a măcina); rîjnițar, s. m. (vînzător de rîșnițe de cafea).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

rấșniță, râșnițe, s.f. – Moară mică, acționată cu mâna, formată din două roți de piatră, cea de la bază fixă, iar cea din partea superioară se rotește peste cealaltă și zdrobesc semințele de porumb (Dăncuș, 2010). – Din bg. răšnica (DEX, MDA).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

râșniță, râșnițe s. f. ceas sau aparat electric / electronic defect sau de proastă calitate.

a umbla cu râșnița expr. a denunța.

Intrare: râșniță
râșniță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • râșniță
  • râșnița
plural
  • râșnițe
  • râșnițele
genitiv-dativ singular
  • râșnițe
  • râșniței
plural
  • râșnițe
  • râșnițelor
vocativ singular
plural
răjniță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rășniță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
râjniță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • râjniță
  • râjnița
plural
  • râjnițe
  • râjnițele
genitiv-dativ singular
  • râjnițe
  • râjniței
plural
  • râjnițe
  • râjnițelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

râșniță, râșnițesubstantiv feminin

  • 1. Mașină rudimentară de măcinat sare, porumb etc., compusă din două pietre suprapuse, dintre care cea de deasupra se învârtește cu ajutorul unui mâner. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    diminutive: râșnicioară
    • format_quote O zi întreagă aplecat pe rîșniță, învîrteai, învîrteai, pentru o mămăligă. STANCU, D. 29. DLRLC
    • format_quote Nici rîșnița, care se găsește în toate cetățile romane, nu era cunoscută locuitorilor acestui pisc. BOLLLAC, O. 266. DLRLC
    • format_quote Cine strică-așezămînt, N-aibă țărnă pe mormînt, Nici hodină pe pămînt; Fie-i moara rîșniță Și hodina-n temniță! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 282. DLRLC
    • 1.1. Moară primitivă mișcată cu ajutorul animalelor de tracțiune. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cînd îi veni [catârului] bătrînețea, La rîșniță el fu pus. ALEXANDRESCU, M. 292. DLRLC
    • chat_bubble A ajunge de la moară la râșniță = a ajunge dintr-o situație bună într-una rea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: scăpăta
      • format_quote Omul nemulțumit fuge de bine și dă peste mărăcine, Sare din lac în puț Și ajunge de la moară la rîșniță. PANN, P. V. III 105. DLRLC
    • chat_bubble A-i umbla cuiva gura ca o râșniță = a vorbi foarte mult; a vorbi întruna; a nu mai tăcea din gură. DEX '09 DEX '98
  • 2. Instrument de bucătărie cu care se macină boabele de cafea, de piper etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.