3 definiții pentru răzbel (pl. -uri)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

răzbel sn [At: KLEIN, D. 202 / V: răz- (S și: resb~) / Pl: ~e, ~uri / E: război refăcut după lat bellum] (Îvp) Război (1).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RĂZBÉL s. v. conflict, război.

Intrare: răzbel (pl. -uri)
răzbel (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răzbel
  • răzbelul
  • răzbelu‑
plural
  • răzbeluri
  • răzbelurile
genitiv-dativ singular
  • răzbel
  • răzbelului
plural
  • răzbeluri
  • răzbelurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)