18 definiții pentru răscrăcăra răscăcăra răscrăcăna


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂSCRĂCĂRÁ, răscrácăr, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A(-și) desface, a(-și) îndepărta (în mod dizgrațios) unul de altul picioarele; a (se) crăcăna, a (se) crăci. [Var.: răscrăcăná, răscăcărá vb. I] – Pref. răs- + crăcăna.

răscrăcăra v vz răscrăcăna

RĂSCRĂCĂRÁ, răscrácăr, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A(-și) desface, a(-și) îndepărta (în mod dizgrațios) unul de altul picioarele; a (se) crăcăna, a (se) crăci. [Var.: răscăcărá vb. I] – Răs- + crăcăna.

RĂSCRĂCĂRÁ, răscrácăr și răscrăcărez, vb. I. Tranz. (Și în forma răscăcăra) A îndepărta mult picioarele unul de altul. ♦ Refl. A sta cu picioarele foarte desfăcute; a se crăci, a se crăcăna. [Iapa] se năbădăia, se răscăcăra, ridică deodată, nu știu cum, toate picioarele-n vînt. CARAGIALE, S. 42. – Variantă: răscăcărá vb. I.

RĂSCĂCĂRÁ vb. I v. răscrăcăra.

RĂSCĂCĂRÁ vb. I v. răscrăcăra.

RĂSCRĂCĂNÁ vb. I v. răscrăcăra.

RĂSCĂCĂRÁ vb. I. v. răscrăcăra.

A SE RĂSCRĂCĂNÁ mă răscrácăn intranz. (despre ființe) A ședea (sau a sta) cu picioarele larg desfăcute; a desface mult picioarele în lături; a se crăcăna. /răs- + a se crăcăna

A RĂSCRĂCĂNÁ răscrácăn tranz. depr. 1) A face să se răscracăne. 2) (mai ales picioarele) A desface larg; a rășchira. /răs- + a crăcăna

răscăcărà v. a întinde și depărta picioarele. [În loc de răscrăcăna; cf. bulg. RASKRAČAVAM, cu acelaș sens].

răscrăcănà v. V. răscăcărà. [V. crăcană].

răscácăr, -ăcărát, V. răscrăcănez.

răscrácăr, a -ăcăra (Trans.) și răscrăcănéz (Munt.) v. tr. (răs- [vsl.] și crăcănez; raskračam se, mă crăcănez). Crăcănez, întind: via răscrăcănată la soare. Pan, Povestea, 1, 115). – Munt. Pop. răscácăr, a răscăcăra. La Isp. el răscáeră.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

răscrăcărá/răscrăcăná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 răscrácără/răscrácănă

răscrăcăná vb., ind. prez. 1 sg. răscrácăn, 3 sg. și pl. răscrácănă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RĂSCRĂCĂNÁ vb. v. crăcăna.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

răscăcărá (răscácăr, răscăcărát), vb. – A se despărți, a se desface, mai ales la picioare. – Var. răscrăcăna, băscăcăra. Mr. discăcărare. Din crăcăna „a desface picioarele”, cf. bg. raskrak „pas”, raskračjavam „a desface” cu pref. răs-.

Intrare: răscrăcăra
răscrăcăra verb grupa I conjugarea I
verb (VT19.1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răscrăcăra
  • răscrăcărare
  • răscrăcărat
  • răscrăcăratu‑
  • răscrăcărând
  • răscrăcărându‑
singular plural
  • răscracără
  • răscrăcărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răscracăr
(să)
  • răscracăr
  • răscrăcăram
  • răscrăcărai
  • răscrăcărasem
a II-a (tu)
  • răscracări
(să)
  • răscracări
  • răscrăcărai
  • răscrăcărași
  • răscrăcăraseși
a III-a (el, ea)
  • răscracără
(să)
  • răscracăre
  • răscrăcăra
  • răscrăcără
  • răscrăcărase
plural I (noi)
  • răscrăcărăm
(să)
  • răscrăcărăm
  • răscrăcăram
  • răscrăcărarăm
  • răscrăcăraserăm
  • răscrăcărasem
a II-a (voi)
  • răscrăcărați
(să)
  • răscrăcărați
  • răscrăcărați
  • răscrăcărarăți
  • răscrăcăraserăți
  • răscrăcăraseți
a III-a (ei, ele)
  • răscracără
(să)
  • răscracăre
  • răscrăcărau
  • răscrăcăra
  • răscrăcăraseră
răscăcăra verb grupa I conjugarea I
verb (VT19.1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răscăcăra
  • răscăcărare
  • răscăcărat
  • răscăcăratu‑
  • răscăcărând
  • răscăcărându‑
singular plural
  • răscacără
  • răscăcărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răscacăr
(să)
  • răscacăr
  • răscăcăram
  • răscăcărai
  • răscăcărasem
a II-a (tu)
  • răscacări
(să)
  • răscacări
  • răscăcărai
  • răscăcărași
  • răscăcăraseși
a III-a (el, ea)
  • răscacără
(să)
  • răscacăre
  • răscăcăra
  • răscăcără
  • răscăcărase
plural I (noi)
  • răscăcărăm
(să)
  • răscăcărăm
  • răscăcăram
  • răscăcărarăm
  • răscăcăraserăm
  • răscăcărasem
a II-a (voi)
  • răscăcărați
(să)
  • răscăcărați
  • răscăcărați
  • răscăcărarăți
  • răscăcăraserăți
  • răscăcăraseți
a III-a (ei, ele)
  • răscacără
(să)
  • răscacăre
  • răscăcărau
  • răscăcăra
  • răscăcăraseră
răscrăcăna verb grupa I conjugarea I
verb (VT19.1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răscrăcăna
  • răscrăcănare
  • răscrăcănat
  • răscrăcănatu‑
  • răscrăcănând
  • răscrăcănându‑
singular plural
  • răscracănă
  • răscrăcănați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răscracăn
(să)
  • răscracăn
  • răscrăcănam
  • răscrăcănai
  • răscrăcănasem
a II-a (tu)
  • răscracăni
(să)
  • răscracăni
  • răscrăcănai
  • răscrăcănași
  • răscrăcănaseși
a III-a (el, ea)
  • răscracănă
(să)
  • răscracăne
  • răscrăcăna
  • răscrăcănă
  • răscrăcănase
plural I (noi)
  • răscrăcănăm
(să)
  • răscrăcănăm
  • răscrăcănam
  • răscrăcănarăm
  • răscrăcănaserăm
  • răscrăcănasem
a II-a (voi)
  • răscrăcănați
(să)
  • răscrăcănați
  • răscrăcănați
  • răscrăcănarăți
  • răscrăcănaserăți
  • răscrăcănaseți
a III-a (ei, ele)
  • răscracănă
(să)
  • răscracăne
  • răscrăcănau
  • răscrăcăna
  • răscrăcănaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)