12 definiții pentru răposat (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂPOSÁT2, -Ă, răposați, -te, adj. (Adesea substantivat) Mort. – V. răposa.

răposat2, ~ă [At: TETRAEV. (1574), 214 / V: (înv) ~păo~, ~păus~, ~ous~, rep~ / Pl: ~ați, ~e / E: răposa] 1 a (Înv) Netulburat. 2 a (Înv) Odihnit. 3 a (Fig) Care produce liniște sufletească Si: liniștitor, odihnitor. 4-5 smf, a (Persoană) care nu se mai află în viață Si: decedat, defunct (1-2), mort.

RĂPOSÁT2, -Ă, răposați, -te, adj. (Adesea substantivat) Mort, defunct, decedat. – V. răposa.

RĂPOSÁT2, -Ă, răposați, -te, adj. (Astăzi rar) Care nu se mai află în viață; mort, defunct, decedat. Îți trimit «Fulga sau Ideal și Real» al răposatului meu amic Gr. Grandea. Citește-o. CARAGIALE, O. VII 175. N-am uitat nici pe răposatul Caraiman, veselul și priceputul staroste al vînătorilor. ODOBESCU, S. III 14. Eu... am trăit șeptesprezece ani cu răposatul soțu-meu. ALECSANDRI, T. I 43. ◊ (Substantivat, subînțelegîndu-se mai ales soțul sau soția vorbitorului) Îi erau dragi lui stelele toate și-l învățase răposatul Isaia ciobanul cum le cheamă mai pe fiecare. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 104. Așa am trăit eu cu răposatul, fără să ne zicem nici dă-te mai încolo. BASSARABESCU, S. N. 86. Soția a doua este tot așa de tînără și de frumoasă cum era odinioară răposata. CARAGIALE, O. II 22.

răposat a. și m. mort: răposatul întru fericire.

răposát, -ă adj. și s. (lat. repausatus. V. răposez și apusat). Defunct, decedat, mort: răposatu împărat. Răposatu dumnealuĭ, expresiune respectuoasă populară despre un mort (adese-orĭ ironic): Săracu răposatu dumnealuĭ: așa ĭ-a fost cuvințelu pînă ĭ-a ĭeșit suflețelu!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*răposát1 adj. m., s. m., pl. răposáți; adj. f., s. f. răposátă, pl. răposáte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RĂPOSÁT adj., s. v. mort.

RĂPOSAT adj., s. decedat, defunct, dispărut, mort, (livr.) repauzat, (în limbajul bisericesc, pop. și eufemistic) pierdut, (înv. și pop.) pierit, (înv.) pristăvit, săvîrșit. (~ era un om matur.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

Răposatu’ s. pr. (iron.) poreclă dată postum dictatorului Nicolae Ceaușeșcu.

Intrare: răposat (adj.)
răposat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răposat
  • răposatul
  • răposatu‑
  • răposa
  • răposata
plural
  • răposați
  • răposații
  • răposate
  • răposatele
genitiv-dativ singular
  • răposat
  • răposatului
  • răposate
  • răposatei
plural
  • răposați
  • răposaților
  • răposate
  • răposatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

răposat (adj.)

  • 1. adesea substantivat Care nu se mai află în viață.
    exemple
    • Îți trimit «Fulga sau Ideal și Real» al răposatului meu amic Gr. Grandea. Citește-o. CARAGIALE, O. VII 175.
      surse: DLRLC
    • N-am uitat nici pe răposatul Caraiman, veselul și priceputul staroste al vînătorilor. ODOBESCU, S. III 14.
      surse: DLRLC
    • Eu... am trăit șeptesprezece ani cu răposatul soțu-meu. ALECSANDRI, T. I 43.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat (Subînțelegându-se mai ales soțul sau soția vorbitorului) Îi erau dragi lui stelele toate și-l învățase răposatul Isaia ciobanul cum le cheamă mai pe fiecare. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 104.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat (Subînțelegându-se mai ales soțul sau soția vorbitorului) Așa am trăit eu cu răposatul, fără să ne zicem nici dă-te mai încolo. BASSARABESCU, S. N. 86.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat (Subînțelegându-se mai ales soțul sau soția vorbitorului) Soția a doua este tot așa de tînără și de frumoasă cum era odinioară răposata. CARAGIALE, O. II 22.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi răposa
    surse: DEX '09