9 definiții pentru răcorire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

răcorire sf [At: LB / Pl: ~ri / E: răcori] 1 Răcoare (1). 2 (Îrg) Reveneală.

RĂCORÍ, răcoresc, vb. IV. 1. Refl. A-și pierde din căldura inițială; a deveni răcoros, a se face mai rece. 2. Tranz. și refl. A(-și) potoli sau a(-și) astâmpăra căldura sau setea. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) liniști, a (se) calma, a (se) potoli. – Din răcoare.

A RĂCORÍ ~ésc tranz. A face să se răcorească; a răci. /Din răcoare

A SE RĂCORÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre substanțe, obiecte, timp etc.) A pierde din căldura inițială; a deveni mai rece; a se răci. 2) A-și potoli senzația de căldură sau de sete. 3) fig. A se ușura sufletește (destăinuind cuiva o durere, un gând); a se descărca. /Din răcoare


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

răcorí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răcorésc, imperf. 3 sg. răcoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. răcoreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RĂCÓRI s. pl. v. fiori.

RĂCORÍ vb. v. alina, calma, domoli, îmblânzi, liniști, potoli, tempera, ușura.

A (se) răcori ≠ a (se) înfierbânta

Intrare: răcorire
răcorire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răcorire
  • răcorirea
plural
  • răcoriri
  • răcoririle
genitiv-dativ singular
  • răcoriri
  • răcoririi
plural
  • răcoriri
  • răcoririlor
vocativ singular
plural