răzvrătire sf [At: PSALT. 273 / V: (înv) ~vlă~ (S și: răsvlă~), rezvlet~ / S și: răsv~, resv~ / Pl: ~ri / E: răzvrăti] 1 Răscoală¹ (1). 2 Nesupunere. 3 Instigare la revoltă. 4 Indignare. 5 (Fig; rar) Agitație (1).

RĂZVRĂTIRE, răzvrătiri, s. f. Acțiunea de a se răzvrăti și rezultatul ei; răscoală, revoltă, rebeliune. Să se aventureze prin satele străbătute de fiorii răzvrătirii. REBREANU, R. II 47. Sufletul ți-l liniștește, bun părinte. Răzvrătirea noastră vede ținte-nalte, scopuri sfinte; Ea e lupta mîntuirii pentru noi și țara ta. DAVILA, V. V. 122. ◊ Fig. Biruit de răzvrătirea simțurilor... Constantin își descleștă mîinile din ierburile uscate de care se ținea ca deasupra unei prăpăstii, și-și dădu drumul să cadă. GALACTION, O. I 138. Eu nu pot iubi, zise el sculîndu-se, cel puțin nu pot iubi cu răzvrătiri de astea sufletești. D. ZAMFIRESCU, R. 154. ♦ Ațîțare la revoltă, instigare. Colo, jos, în Suceava, găsi-vei răzvrătirea, Clocind și pregătindu-ți mărirea sau pieirea. ALECSANDRI, T. II 68.

răzvrătíre f. Răscoală, revoltă.

răzvlătire sf vz răzvrătire

rezvletire sf vz răzvrătire

răsvrătire f. revoltă.

răzvrătire s. f., g.-d. art. răzvrătirii; pl. răzvrătiri

răzvrătire s. f., g.-d. art. răzvrătirii; pl. răzvrătiri

răzvrătire s. f., g.-d. art. răzvrătirii; pl. răzvrătiri

RĂZVRĂTIRE s. 1. v. răscoală. 2. v. frondă.

RĂZVRĂTIRE s. răscoală, răsculare, răzmeriță, rebeliune, revoltă, (livr.) sedițiune, (înv. și pop.) rebelie, (pop. și fam.) tevatură, (pop.) revoluție, ridicare, sculare, (înv.) burzuluială, răzvală, rocoș, rocoșeală, rocoșenie, rocoșire, rocoșit, rocoșitură, zaveră, (înv., prin Mold.) bont, (turcism înv.) zulum, zurba, zurbalîc, (fig.) tulburare. (A izbucnit o puternică ~.)

RĂZVRĂTIRE. Subst. Răzvrătire, rocoșire (înv.), rocoș (înv.), rocoșitură (înv.), rocoșenie (înv.), rocoșeală (înv., rar), rocoșit (înv., rar); revoltă, răscoală, răsculare (rar), hainie (înv.), hainlîc (înv.), zurba (înv.), zurbalîc (pop.), tulburare (fig.), sedițiune (livr.), apostazie, răzmeriță (pop.), rebeliune, puci, bunt (înv. și reg.), agitație (fig.), fierbere (fig.), zaveră (înv. și reg.); insurecție, insurgență (rar); lovitură de stat; contrarevoluție; revoluție. Conspirație, complot, conjurație (rar). Răzvrătit, revoltant (înv.), rocoșelnic (înv.), rocoșan (înv.), răsculat, răsculător (înv.), zurbagiu (înv.), rebel, apostat, buntaș (înv. și reg.), buntușnic (înv. și reg.), zavergiu (înv.), insurgent; revoluționar. Răzvrătitor (rar). Conspirator, complotist, complotaș (înv.), conjurat (rar). Adj. Răzvrătit, revoltat, răsculat, rocoșit (înv., rar), rocoșitor (înv., rar), zurbagiu (înv.), sedițios, apostat (livr.), facțios (livr.), rebel, rebelist (înv.), rebelionist (rar); revoluționar. Insurecțional. Răzvrătitor (rar). Conspirativ. Vb. A (se) răzvrăti, a (se) revolta, a (se) răscula, a se rocoși (înv.), a se răzmiriți (înv.), a se zavergisi (înv.). A conspira, a complota, a conjura (rar), a răzvrăti (rar), a unelti, a urzi (fig.). V. dezordine, ilegalitate, intrigă, provocare, tăinuire.