17 definiții pentru războinic (s.m.)
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relaționale (6)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RĂZBOINIC, -Ă, războinici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Luptător, ostaș care ia parte la un război1. 2. Adj. Care ține de război1, privitor la război1, de război1. 3. Adj. Căruia îi place lupta; bătăios. – Din sl. razbojnikŭ.
războinic, ~ă a [At: CORESI, EV. 176 / Pl: ~ici / E: vsl развойникъ] 1 sm (Înv) Tâlhar. 2 sm (Înv) Ucigaș. 3 sm Luptător. 4 a Care se războiește mult. 5 a Căruia îi place lupta Si: bătăios (1), belicos (1), (îvr) rezbelator. 6 a Privitor la război1 Si: (rar) războiesc (1), (înv) războinicesc (1), rezbelic, rezbelnic. 7 a Specific războiului1 (1) Si: (rar) războiesc (2), (înv) războinicesc (2), rezbelic, rezbelnic. 8 a Care aparține războiului1 Si: (rar) războiesc (3), (înv) războinicesc (3), rezbelic, rezbelnic.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RĂZBOINIC, -Ă, războinici, -ce, s. m., adj. 1. S. m. Luptător, ostaș care ia parte la un război1. 2. Adj. Care ține de război1, privitor la război1, de război1. 3. Adj. Căruia îi place lupta; bătăios. – Din sl. razbojnikŭ.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RĂZBOINIC1, războinici, s. m. Luptător, ostaș, om de arme. Mă uitam încremenit la figura lui impunătoare de războinic. SADOVEANU, O. I 418.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RĂZBOINIC2 ~ci m. înv. Ostaș care participa la un război; luptător. /<sl. razbojniku
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
răzbóĭnic, -ă adj. (vsl. raz-boĭnikŭ, tîlhar, asasin, d. boĭnikŭ, luptător. V. boĭnic). Ĭubitor de războĭ: popor războĭnic. De războĭ, pentru războĭ: pregătirĭ războĭnice. Adv. În mod războĭnic: a vorbi războĭnic. S. m. Luptător în războĭ. V. belicos.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
razboinic sm vz războinic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răsboinic a 1. ce ține de răsboiu: se pleacă pe răsboinicul său arc AL.; 2. propriu răsboiului: popor răsboinic. ║ m. oștean care se luptă. [Slav. RAZBOĬNKŬ, ucigaș, tâlhar (v. răsboiu)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
războinic adj. m., s. m., pl. războinici; adj. f., s. f. războinică, pl. războinice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
războinic adj. m., s. m., pl. războinici; adj. f., s. f. războinică, pl. războinice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
războinic s. m., adj. m., pl. războinici; f. sg. războinică, pl. războinice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RĂZBOINIC s., adj. v. asasin, criminal, omorâtor, ucigaș.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RĂZBOINIC s., adj. 1. s. luptător. 2. adj. v. agresiv. 3. adj. (rar) marțial. (Comandantul are un aer ~) 4. adj. (înv.) războiesc, războinicesc, rezbelic, rezbelnic. (Dansuri ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RĂZBOINIC s. v. bandit, hoț, pungaș, tâlhar.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
războinic s. v. BANDIT. HOȚ. PUNGAȘ. TÎLHAR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RĂZBOINIC s., adj. 1. s. (MIL.) luptător, (reg.) luptaș, (înv.) boinic, războitor, săgar. (~ încercat în bătălii.) 2. adj. agresiv, militarist, provocator, (fam.) belicos. (Politică ~.) 3. adj. (rar) marțial. (Aer ~.) 4. adj. (înv.) războiesc, războinicesc, rezbelic, rezbelnic. (Dansuri ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
războinic s., adj. v. ASASIN. CRIMINAL. OMORÎTOR. UCIGAȘ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M13) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
războinic, războinicisubstantiv masculin războinică, războinicesubstantiv feminin
-
- Mă uitam încremenit la figura lui impunătoare de războinic. SADOVEANU, O. I 418. DLRLC
-
etimologie:
- razbojnikŭ DEX '98 DEX '09