23 de definiții pentru răsfira

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂSFIRA, răsfir, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) desface fir cu fir, a (se) separa, a (se) depărta între ele (firele părului, ale bărbii etc.) fără a strica întregul. 2. Refl. și tranz. A (se) împrăștia, a (se) întinde în diferite direcții; a (se) răzleți. 3. Tranz. A risipi, a împrăștia, a presăra. [Var.: resfira vb. I] – Pref. răs- + fir.

răsfira [At: PSALT. HUR. 5578 / V: res~ / S și: răzf~ / Pzi: răsfir, (rar) ~rez / E: răs- + fir] 1 vt A separa între ele firele părului, ale bărbii etc. îndepărtându-le unele de altele Si: a rășchira (21). 2 vt A întinde în lături. 3-4 vtr A (se) desface fir cu fir. 6 vtr A (se) împrăștia. 7-8 vtr (D. ființe) A (se) răzleți (1). 9 vr (Îe) A-și ~ năcazul (pe cineva) A-și vărsa necazul (pe cineva). 10 vt A presăra. 11-12 vtr (Înv) A (se) dizolva (1-2). 13 vr (Reg) A se rări (2). 14 vt (Îvr) A dezvălui (1). 15 vt (Îvr) A înșira. 16 vt (Îvr) A analiza (1). 17 vt (Fig) A rememora (1). 18 vt A răsfoi1 (1).

RĂSFIRA, răsfir, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) desface fir cu fir, a (se) separa, a (se) depărta între ele (firele părului, ale bărbii etc.) fără a strica întregul. 2. Refl. și tranz. A (se) împrăștia, a (se) întinde în diferite direcții; a (se) răzleți. 3. A risipi, a împrăștia, a presăra. [Var.: resfira vb. I] – Răs- + fir.

RĂSFIRA, răsfir, vb. I. (Și în forma resfira) 1. Tranz. A desface fir cu fir, a separa între ele firele (părului, bărbii etc.), îndepărtîndu-le unele de altele, fără a strica întregul. Boierul Dumitrașcu, răsfirîndu-și în degete frumoasa-i barbă căruntă, mă întrebă cu seriozitate... SADOVEANU, O. I 359. Vîntul... adiind ușor, îi mîngîia fruntea, răsfirîndu-i pletele și barba lui albă. BART, S. M. 64. Murgul d-auzea, Coama-și resfira, Vîntul despica. TEODORESCU, P. P. 445. ◊ (Poetic) Părul galben răsfirîndu-și... Doarme leneș craiul Soare. GOGA, C. P. 81. ◊ Refl. Niște coame castanii... se răsfirară peste umerii și pieptarul lui înfirat. NEGRUZZI, S. I 21. Corbea mi se întrista, Lacrămile îl trecea, Barba i se resfira. ȘEZ. IX 171. ◊ Intranz. (Prin analogie) Și mai sus, între smicele, Cîntă două turturele. Una răsfiră din pene. ȘEZ. II 220. 2. Refl. A se împrăștia în diferite direcții. Încet- încet, în zare se ridica o pînză alburie de fum, care se înălța răsfirîndu-se și se pierdea în nemărginire. SADOVEANU, O. VI 42. Sosise noaptea. Din apus Se răsfira, fierbînd, un nor, De-un rece vînt adus. COȘBUC, P. I 233. Mii de pîrîie ce se resfiră și se-mpreună. ODOBESCU, S. I 63. ◊ Fig. Cîntul meu ca mana se răsfiră Peste jalea grea a veacului. BENIUC, V. 78. Că-n șură mai bate vîntul Și îmi mai resfiră gîndul. HODOȘ, P. P. 200. ♦ Tranz. A întinde în direcții diverse. Își resfiră picioarele și întinse genunchii ca să se înfigă mai puternic pe loc. REBREANU, R. II 195. Un zarzăr... Și-a răsfirat crenguțele ca spinii. TOPÎRCEANU, B. 5. ♦ (Despre oameni, animale, colectivități) A porni în direcții diverse, a se răzleți. Din clipa aceasta, toată lupta se răsfiră. Din furtuna, deodată potolită, izbucniră cei din urmă din oștenii Șchiopului, împrăștiindu-se pe cîmpie. SADOVEANU, O. I 155. Tătărimea se-nșira Și fugînd se resfira, Cîte unul, unul. ALECSANDRI, P. P. 80. ◊ Tranz. Ea din palme că bătea Și șerpii îi răsfira. PĂSCULESCU, L. P. 202. 3. Tranz. A împrăștia, a risipi, a presăra. Resfirînd pe-a lor cale niște nemernice flori. NEGRUZZI, S. II 12. ◊ Fig. Iar luna, prin boschete, Cu razele-i subțiri, A răsfirat buchete De galbeni trandafiri. CAZIMIR, L. U. 13. – Variante: resfira, răshira (MAT. FOLK. 404) vb. I.

A RĂSFIRA răsfir tranz. A face să se răsfire. /răs- + fir

A SE RĂSFIRA mă răsfir refl. 1) (despre păr sau despre obiecte din fire) A se desface, îndepărtându-se fir de fir; a se rășchira. 2) fam. A se împrăștia în toate părțile; a se risipi. /răs- + fir

răsfirà v. 1. a depărta unul de altul (ex. degetele); 2. a desfășura: păsările ’și răsfiră aripile; 3. a se împrăștia: și fugind se resfirau câte unul unul POP. [Slav. RAS și fir (probabil primitiv metaforă din sfera țesutului), de unde și variantele răschirà și răshirà, de origină dialectală].

RESFIRA vb. I v. răsfira.

răshirà v. a se risipi: armata se sdrobește și se răshirâ BĂLC. [V. răsfirà].

răsfír, a v. tr. (răs- și fir, adică „desfac firele”. V. în- și pre-fir). Vest. Întind, desfășor (vorbind de fire saŭ pene unite într’un punct): curcaniĭ și păuniĭ îșĭ resfiră coada. Răspîndesc, desfășor: a răsfira trupele pe cîmp. – În est răschir, din răshir, cum se zice pop. pin Munt. est. Răschir zice și Od. (Pseud. 159), care e din Munt. vest. La Ur. și Dos. ráșchir.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

răsfira (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. răsfir, 3 răsfi; conj. prez. 1 sg. să răsfir, 3 să răsfire

răsfira (a ~) vb., ind. prez. 3 răsfi

răsfira vb., ind. prez. 1 sg. răsfir, 3 sg. și pl. răsfi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂSFIRA vb. 1. (înv. și reg.) a rășchira. (Își ~ barba.) 2. v. înfoia. 3. v. desface. 4. v. împrăștia. 5. a (se) împrăștia, a (se) prefira, a (se) presăra, a (se) răspândi, a (se) risipi. (A ~ nisip peste tot.) 6. a împrăștia, a presăra, a pune. (A ~ sare, zahăr pe bucate.)

RĂSFIRA vb. 1. (înv. și reg.) a rășchira. (Își ~ barba.) 2. a se înfoia, a se umfla, a se zbîrli, (vestul Transilv.) a se sperli. (Penele păunului se ~.) 3. a desface, a desfășura, a întinde. (Pasărea își ~ aripile.) 4. a (se) dispersa, a (se) împrăștia, a (se) răspîndi, a (se) răzleți, a (se) risipi, (pop.) a (se) răzni, (înv. și reg.) a (se) rășchira. (S-au ~ în toate părțile.) 5. a (se) împrăștia, a (se) prefira, a (se) presăra, a (se) răspîndi, a (se) risipi. (A ~ nisip peste tot.) 6. a împrăștia, a presăra, a pune. (A ~ sare, zahăr pe bucate.)

A se răsfira ≠ a se grămădi

A (se) răsfira ≠ a (se) strânge

Intrare: răsfira
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răsfira
  • răsfirare
  • răsfirat
  • răsfiratu‑
  • răsfirând
  • răsfirându‑
singular plural
  • răsfi
  • răsfirați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răsfir
(să)
  • răsfir
  • răsfiram
  • răsfirai
  • răsfirasem
a II-a (tu)
  • răsfiri
(să)
  • răsfiri
  • răsfirai
  • răsfirași
  • răsfiraseși
a III-a (el, ea)
  • răsfi
(să)
  • răsfire
  • răsfira
  • răsfiră
  • răsfirase
plural I (noi)
  • răsfirăm
(să)
  • răsfirăm
  • răsfiram
  • răsfirarăm
  • răsfiraserăm
  • răsfirasem
a II-a (voi)
  • răsfirați
(să)
  • răsfirați
  • răsfirați
  • răsfirarăți
  • răsfiraserăți
  • răsfiraseți
a III-a (ei, ele)
  • răsfi
(să)
  • răsfire
  • răsfirau
  • răsfira
  • răsfiraseră
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • resfira
  • resfirare
  • resfirat
  • resfiratu‑
  • resfirând
  • resfirându‑
singular plural
  • resfi
  • resfirați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • resfir
(să)
  • resfir
  • resfiram
  • resfirai
  • resfirasem
a II-a (tu)
  • resfiri
(să)
  • resfiri
  • resfirai
  • resfirași
  • resfiraseși
a III-a (el, ea)
  • resfi
(să)
  • resfire
  • resfira
  • resfiră
  • resfirase
plural I (noi)
  • resfirăm
(să)
  • resfirăm
  • resfiram
  • resfirarăm
  • resfiraserăm
  • resfirasem
a II-a (voi)
  • resfirați
(să)
  • resfirați
  • resfirați
  • resfirarăți
  • resfiraserăți
  • resfiraseți
a III-a (ei, ele)
  • resfi
(să)
  • resfire
  • resfirau
  • resfira
  • resfiraseră
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răshira
  • răshirare
  • răshirat
  • răshiratu‑
  • răshirând
  • răshirându‑
singular plural
  • răshi
  • răshirați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răshir
(să)
  • răshir
  • răshiram
  • răshirai
  • răshirasem
a II-a (tu)
  • răshiri
(să)
  • răshiri
  • răshirai
  • răshirași
  • răshiraseși
a III-a (el, ea)
  • răshi
(să)
  • răshire
  • răshira
  • răshiră
  • răshirase
plural I (noi)
  • răshirăm
(să)
  • răshirăm
  • răshiram
  • răshirarăm
  • răshiraserăm
  • răshirasem
a II-a (voi)
  • răshirați
(să)
  • răshirați
  • răshirați
  • răshirarăți
  • răshiraserăți
  • răshiraseți
a III-a (ei, ele)
  • răshi
(să)
  • răshire
  • răshirau
  • răshira
  • răshiraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răsfira, răsfirverb

  • 1. reflexiv tranzitiv A (se) desface fir cu fir, a (se) separa, a (se) depărta între ele (firele părului, ale bărbii etc.) fără a strica întregul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Boierul Dumitrașcu, răsfirîndu-și în degete frumoasa-i barbă căruntă, mă întrebă cu seriozitate... SADOVEANU, O. I 359. DLRLC
    • format_quote Vîntul... adiind ușor, îi mîngîia fruntea, răsfirîndu-i pletele și barba lui albă. BART, S. M. 64. DLRLC
    • format_quote Murgul d-auzea, Coama-și resfira, Vîntul despica. TEODORESCU, P. P. 445. DLRLC
    • format_quote poetic Părul galben răsfirîndu-și... Doarme leneș craiul Soare. GOGA, C. P. 81. DLRLC
    • format_quote Niște coame castanii... se răsfirară peste umerii și pieptarul lui înfirat. NEGRUZZI, S. I 21. DLRLC
    • format_quote Corbea mi se întrista, Lacrămile îl trecea, Barba i se resfira. ȘEZ. IX 171. DLRLC
    • format_quote intranzitiv prin analogie Și mai sus, între smicele, Cîntă două turturele. Una răsfiră din pene. ȘEZ. II 220. DLRLC
  • 2. reflexiv tranzitiv A (se) împrăștia, a (se) întinde în diferite direcții; a (se) răzleți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Încet-încet, în zare se ridica o pînză alburie de fum, care se înălța răsfirîndu-se și se pierdea în nemărginire. SADOVEANU, O. VI 42. DLRLC
    • format_quote Sosise noaptea. Din apus Se răsfira, fierbînd, un nor, De-un rece vînt adus. COȘBUC, P. I 233. DLRLC
    • format_quote Mii de pîrîie ce se resfiră și se-mpreună. ODOBESCU, S. I 63. DLRLC
    • format_quote figurat Cîntul meu ca mana se răsfiră Peste jalea grea a veacului. BENIUC, V. 78. DLRLC
    • format_quote figurat Că-n șură mai bate vîntul Și îmi mai resfiră gîndul. HODOȘ, P. P. 200. DLRLC
    • format_quote Își resfiră picioarele și întinse genunchii ca să se înfigă mai puternic pe loc. REBREANU, R. II 195. DLRLC
    • format_quote Un zarzăr... Și-a răsfirat crenguțele ca spinii. TOPÎRCEANU, B. 5. DLRLC
    • format_quote Din clipa aceasta, toată lupta se răsfiră. Din furtuna, deodată potolită, izbucniră cei din urmă din oștenii Șchiopului, împrăștiindu-se pe cîmpie. SADOVEANU, O. I 155. DLRLC
    • format_quote Tătărimea se-nșira Și fugînd se resfira, Cîte unul, unul. ALECSANDRI, P. P. 80. DLRLC
    • format_quote Ea din palme că bătea Și șerpii îi răsfira. PĂSCULESCU, L. P. 202. DLRLC
  • 3. tranzitiv Presăra, risipi, împrăștia. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Resfirînd pe-a lor cale niște nemernice flori. NEGRUZZI, S. II 12. DLRLC
    • format_quote figurat Iar luna, prin boschete, Cu razele-i subțiri, A răsfirat buchete De galbeni trandafiri. CAZIMIR, L. U. 13. DLRLC
etimologie:
  • Prefix răs- + fir. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.