9 definiții pentru răsculare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RĂSCULARE, răsculări, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) răscula și rezultatul ei; răscoală. – V. răscula.
RĂSCULARE, răsculări, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) răscula și rezultatul ei; răscoală. – V. răscula.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
răsculare sf [At: IST. CAROL XII, 37r/18 / S și: res~ / Pl: ~lări / E: răscula] 1 Ridicare a maselor împotriva unei nedreptăți, a exploatării etc. Si: răscoală1 (1). 2 (Fig) Indignare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RĂSCULARE, răsculări, s. f. (Neobișnuit) Acțiunea de a (se) răscula; răscoală, răzvrătire. Am asistat la înființarea Societății literare și a societății Frăția și la răscularea de la 1848. GHICA, S. A. 41.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
răsculare f. rebeliune. [V. răsculà].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
răsculare (rar) s. f., g.-d. art. răsculării
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
răsculare (rar) s. f., g.-d. art. răsculării
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
răsculare s. f., g.-d. art. răsculării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RĂSCULARE s. v. răscoală.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RĂSCULARE s. răscoală, răzmeriță, răzvrătire, rebeliune, revoltă, (livr.) sedițiune, (înv. și pop.) rebelie, (pop. și fam.) tevatură, (pop.) revoluție, ridicare, sculare, (înv.) burzuluială, răzvală, rocoș, rocoșeală, rocoșenie, rocoșire, rocoșit, rocoșitură, zaveră, (înv., prin Mold.) bont, (turcism înv.) zulum, zurba, zurbalîc, (fig.) tulburare. (~ a maselor.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
răsculare, răsculărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) răscula și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: răscoală răzvrătire
- Am asistat la înființarea Societății literare și a societății Frăția și la răscularea de la 1848. GHICA, S. A. 41. DLRLC
-
etimologie:
- răscula DEX '98 DEX '09