4 definiții pentru răzbubuit (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
răzbubuit1 sn [At: REBREANU, NUV. 266 / Pl: ~uri / E: răzbubui] (Rar) Bubuit.
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!răzbubuit s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
răzbubuit s. n., pl. răzbubuituri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
răzbubuit s. n., pl. răzbubuituri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: răzbubuit (s.n.)
răzbubuit2 (s.n.) substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)