4 definiții pentru răsturnătoare (persoană)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
răsturnător, ~oare [At: N. COSTIN, L. 81 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: răsturna + ~(ă)tor] 1 sm (Rar) Cel care răstoarnă (1). 2-3 smf, a (Fig) (Persoană) care schimbă (o situație, o stare de lucruri). 4 sf Cormană (1) (la plug). 5 sn Dispozitiv folosit la laminoare pentru a executa operația de răsturnare pe o față și pe alta a blocurilor, a lingourilor, a tablelor etc. între două faze succesive de laminare. 6 sn Dispozitiv care servește la răsturnarea vagonetelor din mină, în scopul golirii acestora.
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
răsturnător1 (dispozitiv) s. n., pl. răsturnătoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
răsturnător2 (înv.) adj. m., (persoană) s. m., pl. răsturnători; adj. f., (persoană) s. f. sg. și pl. răsturnătoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
răsturnător1 (înv.) adj. m., (persoană) s. m., pl. răsturnători; adj. f., s. f. sg. și pl. răsturnătoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv feminin (F103) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
răsturnător, răsturnătorisubstantiv masculin răsturnătoare, răsturnătoaresubstantiv feminin răsturnător, răsturnătoareadjectiv
- 1. (Persoană) care schimbă, care răstoarnă o situație, o stare de lucruri. DEX '09
etimologie:
- Răsturna + sufix -ător. DEX '98 DEX '09