O definiție pentru răsgâia

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

răsgîia (-gîi, -at), vb. – A alinta, a răsfăța. – Var. rîzgîia, răzgîia. Bg. razgaljam „a dezmierda” (Pușcariu, RF, II, 171), sb. razgaliti, razgaljivati. Pușcariu presupune o contaminare cu mîngăia.

Intrare: răsgâia
verb (VT104)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răsgâia
  • răsgâiere
  • răsgâiat
  • răsgâiatu‑
  • răsgâind
  • răsgâindu‑
singular plural
  • răsgâie
  • răsgâiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răsgâi
(să)
  • răsgâi
  • răsgâiam
  • răsgâiai
  • răsgâiasem
a II-a (tu)
  • răsgâi
(să)
  • răsgâi
  • răsgâiai
  • răsgâiași
  • răsgâiaseși
a III-a (el, ea)
  • răsgâie
(să)
  • răsgâie
  • răsgâia
  • răsgâie
  • răsgâiase
plural I (noi)
  • răsgâiem
(să)
  • răsgâiem
  • răsgâiam
  • răsgâiarăm
  • răsgâiaserăm
  • răsgâiasem
a II-a (voi)
  • răsgâiați
(să)
  • răsgâiați
  • răsgâiați
  • răsgâiarăți
  • răsgâiaserăți
  • răsgâiaseți
a III-a (ei, ele)
  • răsgâie
(să)
  • răsgâie
  • răsgâiau
  • răsgâia
  • răsgâiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)