opțiuni
  • info

10 definiții pentru răsculat

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂSCULAT, -Ă, răsculați, -te, adj. (Adesea substantivat) Revoltat împotriva unei nedreptăți sau a unei oprimări. – V. răscula.

RĂSCULAT, -Ă, răsculați, -te, adj. (Adesea substantivat) Revoltat împotriva unei nedreptăți sau a unei oprimări. – V. răscula.

răsculat, ~ă smf, a [At: BĂLCESCU, M. V. 500 / Pl: ~ați, ~e / E: răscula] 1-2 (Persoană) care s-a răzvrătit împotriva unei nedreptăți sau a unei oprimări Si: răzvrătit (1-2), rebel (3-4), revoltat (1-2), (rar) rebelionist (1-2), (înv) rebelist (1-2).

RĂSCULAT, -Ă, răsculați, -te, adj. (Adesea substantivat) Răzvrătit împotriva unei nedreptăți sau a unei oprimări; revoltat. Boierii răsculați se urniră de la Hîrlău. SADOVEANU, O. VII 127. ♦ Fig. Răscolit, stîrnit. Un zvon greu creștea... ca o buciumare prelungă, chemînd spaima din zarea mohorîtă, înăbușită de pulberi răsculate. SADOVEANU, O. A. I 131.

RĂSCULAT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care s-a ridicat împotriva unei oprimări, a unei nedreptăți; răzvrătit; rebel. /v. a (se) răscula

răsculat a. și m. rebel.

răsculát, -ă adj. și s. (d. mă răscol). Rebel, revoltat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

răscol (dispozitiv; separare a oilor) (pop.) s. n., pl. răscoale

răscol (ridic poporul împotriva...), -culat prt.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂSCULAT adj., s. răzvrătit, rebel, revoltat, (livr.) insurgent, sedițios, (rar) apostat, (reg.) buntușnic, sculat, (înv.) burzuluit, răpștit, răsculător, rebelist, revoltant, rocoșan, rocoșelnic, rocoșit, rocoșitor, zavergiu, (înv., prin Mold.) bontaș, (turcism înv.) zurba, zurbagiu, zurbav. (~ții au trecut la luptă.)

RĂSCULAT adj., s. răzvrătit, rebel, revoltat, (livr.) insurgent, sedițios, (rar) apostat, (reg.) buntușnic, sculat, (înv.) burzuluit, răpștit, răsculător, rebelist, revoltant, rocoșan, rocoșelnic, rocoșit, rocoșitor, zavergiu, (înv., prin Mold.) bontaș, (turcism înv.) zurba, zurbagiu, zurbav. (~ții au trecut la luptă.)

Intrare: răsculat
răsculat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răsculat
  • răsculatul
  • răsculatu‑
  • răsculată
  • răsculata
plural
  • răsculați
  • răsculații
  • răsculate
  • răsculatele
genitiv-dativ singular
  • răsculat
  • răsculatului
  • răsculate
  • răsculatei
plural
  • răsculați
  • răsculaților
  • răsculate
  • răsculatelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răsculat, răsculatăadjectiv

  • 1. adesea substantivat Revoltat împotriva unei nedreptăți sau a unei oprimări. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: rebel rebel revoltat
    • format_quote Boierii răsculați se urniră de la Hîrlău. SADOVEANU, O. VII 127. DLRLC
    • 1.1. figurat Răscolit, stârnit. DLRLC
      sinonime: răscolit stârnit
      • format_quote Un zvon greu creștea... ca o buciumare prelungă, chemînd spaima din zarea mohorîtă, înăbușită de pulberi răsculate. SADOVEANU, O. A. I 131. DLRLC
etimologie:
  • vezi răscula DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.