răsărit², ~ă [At: CORESI, PS. 442/9 / S și: res~ / Pl: ~iți, ~e / E: răsări¹] 1 a (D. plante) Care a încolțit, apărându-i vârful deasupra pământului. 2-3 (Înv) smf, a (Cel) care s-a ivit. 4 a (Adesea la comparativ) Care depășește un anumit nivel. 5 a (Adesea la comparativ) Care iese în evidență. 6 a Care depășește măsura comună Si: deosebit (4). 7 a (D. copii) Care a mai crescut (față de alți copii).

RĂSĂRIT², -Ă, răsăriți, -te, adj. 1. (Despre plante) Încolțit și ieșit deasupra pămîntului. (Fig.) Un alt soldat mai zdravăn, bine legat, cu mustața răsărită, se apropiase. BART, S. M. 66. 2. (Despre copii, de obicei cu stabilirea unei comparații) Care s-a dezvoltat ca înălțime, ca vîrstă, care a crescut (mai) mare. Una, mai răsărită, îl recunoscu totuși și începu să strige spre grădină, mai mult uimită decît bucuroasă. CAMIL PETRESCU, O. II 80. Cîte fete răsărite, Toate-mi par flori înflorite. ALECSANDRI, P. P. 337. 3. Care depășește măsura comună, deosebit, de seamă, valoros. Mai fiece gospodărie din cele ascunse printre duzi în jurul răscrucii, cele mai răsărite din sat, aveau cîte cinci-șase vaci. CAMIL PETRESCU, O. I 16. Cîrciuma nu era mai răsărită ca alte case din sat. REBREANU, I 32.

răsărit a. 1. ieșit din pământ: flori răsărite; 2. înalt de stat: boi din cei mai răsăriți ISP.; 3. în relief: chipuri răsărite OD. ║ n. 1. momentul când un astru apare la orizont: dela răsărit până la asfințit; 2. partea cerului unde soarele se ridică d’asupra orizontului (ca punct cardinal): răsăritul și apusul.

răsărít, -ă adj. (d. răsar). Ĭeșit din pămînt (vorbind de plante): orz răsărit. În relief, rîdicat (nu săpat): chip răsărit. Fig. Maĭ înalt, destul de înalt: un băĭat răsărit. S. n., pl. urĭ. Timpu cînd răsare (apare) soarele saŭ alte astre: de la răsărit pînă la apus. Locu de unde răsare soarele (orientu, estu): spre răsărit. Țările din partea din spre care răsare soarele: treĭ craĭ de la răsărit.

RĂSĂRI/T¹ ~tă (~ți, ~te) 1) v. A RĂSĂRI. ◊ Mai ~ a) mai crescut; mai înalt; b) mai ager la minte; mai dezghețat. 2) Care este mai de seamă, mai important. /v. a răsări

răsărit¹ (est) s. n.

Răsărit (zonă geografică) s. propriu n.

răsări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răsar, 2 sg. răsari, 3 sg. răsare, imperf. 1 răsăream; conj. prez. 1 sg. să răsar, 3 să răsară; imper. 2 sg. afirm. răsari

RĂSĂRIT adj. (BOT.) germinat, încolțit. (Plantă ~.)

RĂSĂRIT adj. v. crescut, dezvoltat, măricel, mărișor.

RĂSĂRIT adj. (BOT.) germinat, încolțit. (Plantă ~.)

răsărit adj. v. CRESCUT. DEZVOLTAT. MĂRICEL. MĂRIȘOR.