opțiuni
  • info

11 definiții pentru răpăit (s.n.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂPĂIT2 s. n. Faptul de a răpăi; zgomotul ploii, al grindinii etc. care cade pe o suprafață tare. ♦ Succesiune de lovituri ritmice, dese și scurte; zgomot produs de astfel de lovituri. – V. răpăi.

RĂPĂIT2 s. n. Faptul de a răpăi; zgomotul ploii, al grindinii etc. care cade pe o suprafață tare. ♦ Succesiune de lovituri ritmice, dese și scurte; zgomot produs de astfel de lovituri. – V. răpăi.

răpăit2 sn [At: VLAHUȚĂ, R. P. 77 / V: (reg) ~ănit / E: răpăi] 1 Răpăială (1). 2 Succesiune de lovituri ritmice. 3 Zgomotul produs de lovituri ritmice.

RĂPĂIT2 s. n. Faptul de a răpăi și zgomotul produs; (în special) zgomotul ploii căzînd pe acoperiș sau pe altă suprafață tare; răpăială. Ușa tinzii se deschise și un soldat intră o dată cu răpăitul larg al ploii. CAMILAR, N. I 217. Se aude tot mai tare, tot mai aproape, un vuiet ca de moară și un răpăit, un plesnet de apă care cade pe lespezi. VLAHUȚĂ, R. P. 58. ♦ Succesiune de lovituri ritmice; zgomotul produs de astfel de lovituri. Pe străzile orașului treceau În rînduri strînse tineri cot la cot, Mînați de-un răpăit de darabane. JEBELEANU, C. 28.

răpăit n. sgomot prelung.

răpănit sn vz răpăit2

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

răpăit1 (rar) adv.

răpăit2 s. n.

răpăit2 s. n.

răpăit s. n.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂPĂIT s. 1. răpăială, răpăitură, ropot, ropotire, ropotit, (reg.) ropăială. (Un ~ de ploaie.) 2. v. păcănit.

RĂPĂIT s. 1. răpăială, răpăitură, ropot, ropotire, ropotit, (reg.) ropăială. (Un ~ de ploaie.) 2. păcăneală, păcănire, păcănit, păcănitură, pîrîitură, șuierat, șuierătură, țăcăneală, țăcănire, țăcănit, țăcănitură. (Un ~ ritmic.)

Intrare: răpăit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răpăit
  • răpăitul
  • răpăitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • răpăit
  • răpăitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
răpănit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răpăitsubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a răpăi; zgomotul ploii, al grindinii etc. care cade pe o suprafață tare. DEX '09 DLRLC
    sinonime: răpăială
    • format_quote Ușa tinzii se deschise și un soldat intră o dată cu răpăitul larg al ploii. CAMILAR, N. I 217. DLRLC
    • format_quote Se aude tot mai tare, tot mai aproape, un vuiet ca de moară și un răpăit, un plesnet de apă care cade pe lespezi. VLAHUȚĂ, R. P. 58. DLRLC
    • 1.1. Succesiune de lovituri ritmice, dese și scurte; zgomot produs de astfel de lovituri. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Pe străzile orașului treceau În rînduri strînse tineri cot la cot, Mînați de-un răpăit de darabane. JEBELEANU, C. 28. DLRLC
etimologie:
  • vezi răpăi DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.