păpriște sf [At: VARLAAM, C. 69 / V: pop~ (A și: pop~) / A și: păp~ / Pl: ~ti / E: slv пъприщє, поприщє] 1 (Înv) Unitate de măsură pentru lungime, egală cu aproximativ 200 m. 2 (Îvr) Întindere de teren cât se poate cuprinde cu privirea. 3 (Îvr) Perioadă de timp Si: durată.

PĂPRIȘTE s. f. 1. (Mold., ȚR) Unitate de măsură pentru lungimi. A: Păpriștea iaste de 100 de stînjini. VARLAAM. Au ajuns pînă mai sus de Liov 25 de păpriști. URECHE; cf. M. COSTIN. B: Și o popriște are 78 de coți. PAN., 362;. cf. PAN., 363; NB, 421. 2. (Mold.) Perioadă (de timp), durată. Păpriștea nopții să o petrecem fără prihană. DOSOFTEI, PS. Variante: popriște (PAN., 362, 363). Etimologie: sl. pŭprište, poprište. Cf. s t a d i u; p i s t r e a l ă (1).

păpriște și pó- f., pl. -iștĭ (vsl. pŭ- și poprište, alergătură; rut. póprište, loc de alergat, de muncit). Vechĭ. Popas, drum străbătut, stadiŭ: se întindeaŭ pînă la 25 de „păpriștĭ” (popasurĭ) de Lemberg (Ĭorga, Ist. Arm. Rom. I, 189).

popriște sf vz păpriște

POPRIȘTE s. f. v. păpriște.

pópriște, V. păpriște.

păpriște (păpriști), s. f. – Unitate de lungime egală cu 100 de stînjeni. Sl. puprište (Tiktin). Înv.

păpriște, păpriști, s.f. (înv.) 1. unitate de măsură pentru lungimi, egală cu 200 de metri. 2. perioadă de timp; durată.