15 definiții pentru putință

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUTINȚĂ, putințe, s. f. 1. Posibilitate, capacitate de a face ceva. ◊ Loc. adv. Peste putință = imposibil (de realizat); mai presus de puterile cuiva. Cu putință = posibil. După putință = potrivit cu mijloacele sau cu posibilitățile cuiva. ◊ Expr. A fi (sau a-i fi cuiva) cu putință (să...) = a(-i) fi posibil, a (se) putea (să...) Cel mai... cu putință = cel mai... posibil, extrem de..., în cel mai înalt grad. A face tot ce-i stă în putință = a face tot ce poate, a depune toate eforturile. A fi în putința cuiva să... sau a-i sta (cuiva) în putință = a corespunde cu posibilitățile de realizare ale cuiva. Fără putință de... = fără a putea să... 2. (Fiz.; înv.) Putere. – Lat. potentia.

PUTINȚĂ, putințe, s. f. 1. Posibilitate, capacitate de a face ceva. ◊ Loc. adv. Peste putință = imposibil (de realizat); mai presus de puterile cuiva. Cu putință = posibil. După putință = potrivit cu mijloacele sau cu posibilitățile cuiva. ◊ Expr. A fi (sau a-i fi cuiva) cu putință (să...) = a(-i) fi posibil, a (se) putea (să...) Cel mai... cu putință = cel mai... posibil, extrem de..., în cel mai înalt grad. A face tot ce-i stă în putință = a face tot ce poate, a depune toate eforturile. A fi în putința cuiva să... sau a-i sta (cuiva) în putință = a corespunde cu posibilitățile de realizare ale cuiva. Fără putință de... = fără a putea să... 2. (Fiz.; înv.) Putere. – Lat. potentia.

putință sf [At: PRAV. LUCACI, 172 / V: (înv) pot~ / Pl: ~țe, (rar) ~ți / E: putea + -ință] 1 Putere (1). 2-3 (Îljv) Peste ~ sau peste ~ța cuiva (Care este) mai presus de puterile sau posibilitățile (de realizare ale) cuiva. 4 (Rar; îal) Foarte tare. 5-6 (Îljv) Cu ~ Posibil. 7 (Îlav) Pe cât cu ~ Pe cât este posibil. 8-9 (Îlv) A(-i) fi cu ~ sau (înv) a(-i) fi (la, prin) ~ A (se) putea (16-17). 10 (Îe) A(-i) sta cuiva în (sau, înv, prin) ~ ori a fi în ~ța cuiva A depinde (numai) de cineva realizarea a ceva. 11 (Îe) A face tot ce-i stă în (sau, înv, prin) ~ A face tot posibilul. 12 (Îla) Cel mai... cu ~ Extrem de... 13 (Îvr; îe) A fi fără ~ A nu mai avea nici o posibilitate de a realiza ceva. 14 (Rar; îe) A fi în ~ța de a... A fi în situația de a... 15 (Înv; îe) Pe (sau prin) cât îi va fi cuiva (sau îl iartă pe cineva) ~ța În măsura în care (îi) este posibil. 16 (Îrg) Stare materială. 17 (Îrg; pex) Situație socială. 18 (Îla) Cu ~ sau cu ~ți Înstărit. 19 (Înv) Influență (a cuiva). 20 Modalitate de realizare Si: (îvp) putere (96), (înv) puterință (2), putincioșie, (reg) modru, (îvr) putibilitate. 21 Posibilitate (1). 22 (Îvr) Putere (35). 23 (Îvr) Țară. 24-26 (Fiz; teh; asr) Putere (86-88).

PUTINȚĂ, putințe, s. f. 1. Posibilitate. Absolvenții școlilor nu se puteau îndeletnici cu niște scrieri care erau cu totul în afară de gustul și putința lor de înțelegere. SADOVEANU, E. 96. Dar groaznic venit-a-ntr-o zi, din apus, O noapte cu-atîta întuneric, c-a pus In minte-ne stăvili putinții de-adus Aminte ce-i timpul și locul. COȘBUC, P. II 298. ◊ Expr. Peste putință = imposibil (de realizat); mai presus de puterile cuiva. E peste putință a mai continua drumul înainte cu vîntul din față. BART, S. M. 19. Peste putință de spus ce am văzut. CARAGIALE, O. III 248. La noapte așteaptă-mă...Ce zici? peste putință! BOLINTINEANU, O. 371. După putință = cum poate, potrivit cu mijloacele sau posibilitățile cuiva. Se îmbracă după putință. Cel mai... cu putință = cel mai... posibil; extrem de..., în cel mai înalt grad. Eu sînt omul cel mai serviabil cu putință. C. PETRESCU, C. V. 134. A face tot ce-i stă în (sau, învechit, prin) putință = a face tot posibilul. Belciug va face tot ce-i va sta în putință să-l scoată din casa lui. REBREANU, I. 84. Tu știi că am făcut tot ce mi-a stat în putință. ISPIRESCU, L. 95. A fi (sau a-i fi cuiva) cu (sau, învechit, prin) putință să... = a fi posibil să..., a (se) putea. Sub pămîntul pe care creștea iarbă, nu era cu putință să fie săpate gropi. BOGZA, O. 34. Așadar, potolindu-se și văzînd în sfîrșit că nu e prin putință a sta cu armele împotriva cotropitorilor, Mihnea porunci să se gătească de plecare. ODOBESCU, S. A. 107. Dacă-ți este cu putință, Te rog fă ș-a mea voință: Nu ieși seara-n uliță, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 246. A-i sta cuiva în putință (sau învechit) a fi în putința cuiva (să)... = a corespunde cu posibilitățile de realizare ale cuiva, a fi posibil de realizat. De-ar fi-n a mea putință să fac precum doresc, Aș pune pe-a ta frunte un diadem de stele. ALECSANDRI, P. I 165. Fără putința (sau putință) de... = fără a putea să... Îl vede acum, înaintea lui, fără putință de a-și mai reaminti ceva. SAHIA, N. 76. 2. (Fiz.; învechit) Putere.

PUTINȚĂ ~e f. 1) Capacitate potențială; posibilitate. ◊ După ~ în concordanță cu mijloacele de care dispune cineva. Peste ~ peste puteri. A (nu) fi cu ~ a (nu) se putea. A face tot ce-i stă în ~ a face tot ce poate cineva; a depune toate eforturile. 2) înv. v. PUTERE. /a putea + suf. ~ință

putință f. posibilitate: e peste putința omenească. [V. putere].

putínță f., pl. e (lat. pătentia, putere. V. plenipotență). Posibilitate: acest lucru e cu putință, ĭar cel-lalt e peste putință.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

putință s. f., g.-d. art. putinței; pl. putințe

putință s. f., g.-d. art. putinței; pl. putințe

putință s. f., g.-d. art. putinței; pl. putințe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PUTINȚĂ s. v. forță, putere, stat, țară.

PUTINȚĂ s. 1. v. capacitate. 2. v. posibilitate. 3. v. mod.

PUTINȚĂ s. 1. capacitate, forță, posibilitate, putere, (înv.) puterință, puternicie. (~ de a face ceva.) 2. posibilitate, putere, stare, (înv.) putincioșie. (Să dea fiecare după ~ lui.) 3. cale, chip, fel, formă, manieră, metodă, mijloc, mod, modalitate, posibilitate, procedare, procedeu, procedură, sistem, (reg.) cap, modru, (înv.) manoperă, marșă, mediu, mijlocire. (O altă ~ de a rezolva problema.)

putință s. v. FORȚĂ. PUTERE. STAT. ȚARĂ.

Intrare: putință
putință substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • putință
  • putința
plural
  • putințe
  • putințele
genitiv-dativ singular
  • putințe
  • putinței
plural
  • putințe
  • putințelor
vocativ singular
plural
potință
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

putință, putințesubstantiv feminin

  • 1. Posibilitate, capacitate de a face ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: posibilitate antonime: neputință
    • format_quote Absolvenții școlilor nu se puteau îndeletnici cu niște scrieri care erau cu totul în afară de gustul și putința lor de înțelegere. SADOVEANU, E. 96. DLRLC
    • format_quote Dar groaznic venit-a-ntr-o zi, din apus, O noapte cu-atîta întuneric, c-a pus În minte-ne stăvili putinții de-adus Aminte ce-i timpul și locul. COȘBUC, P. II 298. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Peste putință = imposibil (de realizat); mai presus de puterile cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: imposibil
      • format_quote E peste putință a mai continua drumul înainte cu vîntul din față. BART, S. M. 19. DLRLC
      • format_quote Peste putință de spus ce am văzut. CARAGIALE, O. III 248. DLRLC
      • format_quote La noapte așteaptă-mă... – Ce zici? peste putință! BOLINTINEANU, O. 371. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Cu putință = posibil. DEX '09 DEX '98
      sinonime: posibil
    • chat_bubble locuțiune adverbială După putință = potrivit cu mijloacele sau cu posibilitățile cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Se îmbracă după putință. DLRLC
    • chat_bubble A fi (sau a-i fi cuiva) cu (sau, învechit, prin) putință (să...) = a(-i) fi posibil, a (se) putea (să...). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Sub pămîntul pe care creștea iarbă, nu era cu putință să fie săpate gropi. BOGZA, O. 34. DLRLC
      • format_quote Așadar, potolindu-se și văzînd în sfîrșit că nu e prin putință a sta cu armele împotriva cotropitorilor, Mihnea porunci să se gătească de plecare. ODOBESCU, S. A. 107. DLRLC
      • format_quote Dacă-ți este cu putință, Te rog fă ș-a mea voință: Nu ieși seara-n uliță, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 246. DLRLC
    • chat_bubble Cel mai... cu putință = cel mai... posibil, extrem de..., în cel mai înalt grad. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Eu sînt omul cel mai serviabil cu putință. C. PETRESCU, C. V. 134. DLRLC
    • chat_bubble A face tot ce-i stă în putință = a face tot ce poate, a depune toate eforturile. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Belciug va face tot ce-i va sta în putință să-l scoată din casa lui. REBREANU, I. 84. DLRLC
      • format_quote Tu știi că am făcut tot ce mi-a stat în putință. ISPIRESCU, L. 95. DLRLC
    • chat_bubble A fi în putința cuiva să... sau a-i sta (cuiva) în putință = a corespunde cu posibilitățile de realizare ale cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote expresie De-ar fi-n a mea putință să fac precum doresc, Aș pune pe-a ta frunte un diadem de stele. ALECSANDRI, P. I 165. DLRLC
    • chat_bubble Fără putință de... = fără a putea să... DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Îl vede acum, înaintea lui, fără putință de a-și mai reaminti ceva. SAHIA, N. 76. DLRLC
  • 2. fizică învechit Putere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: putere
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.