10 definiții pentru purcoi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PURCÓI s. n. v. porcoi.

PURCÓI, purcoaie, s. n. Grămadă de fîn (sau de paie), porșor, căpiță; p. ext. grămadă (în general), morman, maldăr. Într-alt butoi, așezat la mijloc, erau mărgăritare și diamante, ce străluceau ca un purcoi de steluțe albe, albastre și roșii. VISSARION, B. 191. Îl găsi... trîntit cu fața în jos, pe aur, îngropat în galbeni, cu fruntea p-un purcoi de lire. DELAVRANCEA, H. T. 42. Pesemne ți-i să faci vîrf la purcoiul de capete. ȘEZ. IX 118. ◊ Expr. A fi (sau a sta) purcoi = a fi (sau a sta) grămadă. Toți prundenii... erau acum purcoi în fața primăriei. PAS, L. I 269. – Variantă: porcoi (SANDU-ALDEA, U. P. 100) s. n.

porcóĭ n., pl. oaĭe (ca și porcan 2). Mold. Munt. Porcan, grămadă de fîn. Grămadă în general: un porcoĭ de galbenĭ. – În Munt. și purcoĭ. V. porșor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

purcói s. n., pl. purcoáie

!porcói2/purcói (grămadă) s. n., pl. porcoaie/purcoaie


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PURCOI s. grămadă, maldăr, morman, movilă, (rar) strînsură, (pop.) troian, (reg.) mîglă, (Mold.) cladă, (Mold. și Transilv.) gireadă, (pop. fig.) nămol. (Un ~ de cartofi, de crengi, de praf.)

Intrare: purcoi
substantiv neutru (N66)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • purcoi
  • purcoiul
  • purcoiu‑
plural
  • purcoaie
  • purcoaiele
genitiv-dativ singular
  • purcoi
  • purcoiului
plural
  • purcoaie
  • purcoaielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)