pupilă sf [At: ANTROP. 176/14 / Pl: ~le / E: fr pupille, lat pupilla] 1 (Atm) Deschizătură circulară în partea centrală a irisului, prin care se face adaptarea vederii în funcție de luminozitate, de distanță etc. Si: (înv) gaura irisului, (pop) lumina ochiului, (reg) negruș, (frî) prunelă. 2 (Fiz; îs) ~ de intrare Deschidere reală sau o imagine a sa care limitează cantitatea de lumină care pătrunde printr-un instrument optic. 3 (Fiz; îs) ~ de ieșire Deschidere reală sau o imagine a sa care limitează conul de raze de lumină emergente dintr-un sistem optic.

pupil, ~ă smf [At: ȘINCAI, HR. III, 146/5 / Pl: ~i, ~e / E: lat pupillus, fr pupille] 1 Persoană orfană minoră, aflată sub tutela sau în grija cuiva, altul decât părinții. 2 (Înv) Copil.

PUPIL, -Ă, pupili, -e, s. m. și f. Copil sau tînăr minor, care se află sub îngrijirea unui tutore sau a unui epitrop. Pupilul da mereu dovezi de bărbăție și-și cîștiga însuși drepturi, pentru care tutorii nu-l socotise încă matur. ODOBESCU, S. III 443.

PUPIL, -Ă s.m. și f. Copil (băiat sau fată) minor aflat sub tutela cuiva. [Cf. fr. pupille, lat. pupillus, pupilla].

PUPIL, -Ă s. m. f. minor aflat sub tutela cuiva. (< fr. pupille, lat. pupillus)

PUPIL ~ă (~i, ~e) m. și f. Copil orfan aflat sub tutela cuiva. /<fr. pupille, lat. pupilus

*pupíl, -ă s. (lat. pupillus, -illa și púpulus, púpula, dim. d. pûpus, pûpa, „copil” și „lumina ochĭuluĭ”. V. pupă 2, pleoapă și pup 1). Orfan supt tutelă. S. f. Anat. Lumina ochĭuluĭ, deschizătura pin care lumina intră în ochĭ.

pupilă s. f., g.-d. art. pupilei; pl. pupile

pupilă s. f., g.-d. art. pupilei; pl. pupile

pupilă (persoană, obiect) s. f., g.-d. art. pupilei; pl. pupile