13 definiții pentru pupă (navig.)
din care- explicative (8)
- morfologice (5)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PUPĂ1, pupe, s. f. Partea de dinapoi a corpului unei nave. – Din fr. poupe.
PUPĂ1, pupe, s. f. Partea de dinapoi a corpului unei nave. – Din fr. poupe.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
pupă1 sf [At: MAIOR, T. 18/19 / Pl: ~pe / E: fr poupe] Parte de dinapoi a unei nave.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PUPĂ1, pupe, s. f. Partea de dinapoi a unei nave. Adusă de curent, pupa monitorul alunecă la vale. BOGZA, Î. 312. La pupă, pe dunetă, toate erau împodobite cu mult gust. BART, S. M. 26.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PUPĂ1 s.f. Partea de dinapoi a unei nave. [< fr. poupe, cf. lat. puppis].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PUPĂ1 s. f. partea din spate a unei nave. (< fr. poupe)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PUPĂ1 ~e f. (în opoziție cu proră) Parte posterioară a unei nave. /<fr. poupe
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pupă f. partea de dinapoi a corăbiei.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
1) *púpă f., pl. e (lat. pŭppis, it. poppa; fr. poupe [din it.]). Coada corăbiiĭ. V. proră.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
pupă v. pupa
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
pupă s. f., g.-d. art. pupei; pl. pupe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pupă (larvă, parte a navei) s. f., g.-d. art. pupei, pl. pupe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
!pupa2 (nav.)/pupă s. f., art. pupa, g.-d. art. pupei; pl. pupe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
pupa (direcție) s. f. invar.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F999) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
| — |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | — | — |
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
pupă, pupesubstantiv feminin
- 1. Partea de dinapoi a corpului unei nave. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Adusă de curent, pupa monitorul alunecă la vale. BOGZA, Î. 312. DLRLC
- La pupă, pe dunetă, toate erau împodobite cu mult gust. BART, S. M. 26. DLRLC
-
etimologie:
- poupe DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.
click pe imagini pentru detalii