PUGILAT, pugilate, s. n. Luptă cu pumnii goi practicată ca sport în antichitatea greco-romană. ♦ (Sport; rar) Box, pugilism; p. ext. bătaie, încăierare. – Din fr. pugilat, lat. pugilatus.

pugilat sn [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: fr pugilat] 1 (În Antichitatea greco-romană) Luptă cu pumnii goi practicată ca sport. 2 (Pex; rar) Bătaie cu lovituri de pumni. 3 (Spt; rar) Box.

PUGILAT s. n. Luptă cu pumnii goi practicată ca sport în antichitatea greco-romană. ♦ (Sport; rar) Box, pugilism; p. ext. bătaie, încăierare. – Din fr. pugilat, lat. pugilatus.

PUGILAT, pugilate, s. n. (Rar) Luptă cu pumnii; p. ext. bătaie, încăierare. La asemenea pugilate, pletele date pe spate ale lui Mihai alcătuiau o puternică ispită pentru mîinile combatanților. CĂLINESCU, E. 73.

PUGILAT s.n. Luptă cu pumnii în antichitate. ♦ Bătaie, încăierare cu pumnii. ♦ Box. [< fr. pugilat, cf. lat. pugilatus].

PUGILAT s. n. 1. (ant.) luptă cu pumnii neacoperiți, la jocurile olimpice, premergătoare boxului. 2. bătaie, încăierare cu pumnii. (< fr. pugilat, lat. pugilatus)

PUGILAT ~e n. 1) (în antichitate) Luptă sportivă în care adversarii se loveau cu pumnii goi. 2) Bătaie cu pumnii. 3) sport rar v. PUGILISM. /<fr. pugilat, lat. pugilatus

pugilat n. luptă cu pumnii, la cei vechi.

*pugilát n., pl. e și urĭ (lat. pugilatus, d. pugnus, pumn). Luptă cu pumniĭ la ceĭ vechĭ. Azĭ, bătaĭe cu pumniĭ. V. box.

pugilat s. n., pl. pugilate

pugilat s. n., pl. pugilate

pugilat s. n., pl. pugilate

PUGILAT s. v. box, pugilism, sportul cu mănuși.

pugilat s. v. BOX. PUGILISM. SPORTUL CU MĂNUȘI.