12 definiții pentru prurit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRURÍT, prurituri, s. n. Mâncărime intensă a pielii, care apare în diverse boli (de piele). – Din fr. prurit, lat. pruritus.

prurit sn [At: ÎNVĂȚĂTURĂ, 121/16 / Pl: ~uri / E: lat pruritus, fr prurit] Senzație de mâncărime intensă la nivelul tegumentului, care apare în diferite boli de piele sau în unele afecțiuni generale.

PRURÍT s. n. Mâncărime intensă a pielii, care apare în diverse boli (de piele). – Din fr. prurit, lat. pruritus.

PRURÍT s. n. Mîncărime de piele (localizată la anumite organe sau extinsă pe tot corpul) cauzată de anumite afecțiuni. Pruritul poate fi difuz, generalizat sau localizat într-o regiune cutanată, mai mult sau mai puțin întinsă. NICOLAU-MAISLER, D. V. 288.

PRURÍT s.n. Mâncărime a pielii de natură nervoasă. [< fr. prurit, cf. lat. pruritus].

PRURÍT s. n. mâncărime intensă a pielii sau a altor mucoase. (< fr. prurit, lat. pruritus)

PRURÍT n. Stare patologică constând în mâncărime intensă a pielii sau a mucoasei, provocată de tulburări funcționale ale nervilor pielii. /<fr. prurit, lat. pruritus

*prurít n., pl. urĭ (lat. pruritus). Med. Mîncărime.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!prúrit s. n., pl. prúrituri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRURÍT s. (MED.) mâncărime, (reg.) mâncărici, mâncărie, mâncătură.

PRURIT s. (MED.) mîncărime, (reg.) mîncărici, mîncărie, mîncătură.

Intrare: prurit
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prurit
  • pruritul
  • pruritu‑
plural
  • prurituri
  • pruriturile
genitiv-dativ singular
  • prurit
  • pruritului
plural
  • prurituri
  • pruriturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)