opțiuni
  • info

12 definiții pentru protestantă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROTESTANT, -Ă, protestanți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al protestantismului; reformat. 2. Adj. Care ține de protestantism, privitor la protestantism. – Din fr. protestant.

PROTESTANT, -Ă, protestanți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al protestantismului; reformat. 2. Adj. Care ține de protestantism, privitor la protestantism. – Din fr. protestant.

protestant1, ~ă [At: DRLU / V: (îvr) ~tan[1] sm / Pl: ~nți, ~e / E: ger Protestant] 1-2 smf, a (Adept) al protestantismului Si: reformat, (îvr) protestanticesc (1). 3 a Referitor la protestantism Si: (îvr) protestanticesc (2). 4 a Specific protestantismului Si: (înv) protestanticesc (3). 5 a Care susține protestantismul. corectat(ă)

  1. În original, fără accent — LauraGellner

protestant2, ~ă smf [At: STAMATI, D. / Pl: ~nți, ~e / E: protesta + -ant] (Înv) Protestatar (1).

PROTESTANT, -Ă, protestanți, -te, adj. Care ține de protestantism; al protestanților. Biserică protestantă. ♦ (Substantivat) Adept al protestantismului.

PROTESTANT, -Ă adj. Referitor la protestantism, la protestanți. // s.m. și f. Adept al protestantismului. [Cf. fr. protestant, germ. Protestant].

PROTESTANT, -Ă adj., s. m. f. (adept) al protestantismului. (< fr. protestant)

PROTESTANT2 ~tă (~ți, ~te) m. și f. Adept al protestantismului. /<fr. protestant

*protestánt, -ă adj. (lat. protéstans, -ántis, fr. protestant). Care protestează. Care s’a desprins de autoritatea Papeĭ: sectă protestantă. Subst. Nume dat maĭ întîĭ luteranilor (1529), apoĭ calviniștilor și anglicanilor, ca unora care aŭ protestat contra Papiĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

protestant (adept al protestantismului) adj. m., s. m., pl. protestanți; adj. f., s. f. protestantă, pl. protestante

protestant adj. m., s. m., pl. protestanți; adj. f., s. f. protestantă, pl. protestante

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PROTESTANT adj., s. v. contestatar, protestatar.

protestant adj., s. v. PROTESTATAR.

Intrare: protestantă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • protestantă
  • protestanta
plural
  • protestante
  • protestantele
genitiv-dativ singular
  • protestante
  • protestantei
plural
  • protestante
  • protestantelor
vocativ singular
  • protestantă
  • protestanto
plural
  • protestantelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

protestant, protestanțisubstantiv masculin
protestantă, protestantesubstantiv feminin

  • 1. Adept al protestantismului. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: reformat
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.