13 definiții pentru propășire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROPĂȘÍRE, propășiri, s. f. Acțiunea de a propăși și rezultatul ei. – V. propăși.

PROPĂȘÍRE, propășiri, s. f. Acțiunea de a propăși și rezultatul ei. – V. propăși.

propășire sf [At: SĂULESCU, HR. II, 340/21 / Pl: ~ri / E: propăși1] 1 (Înv) Expansiune în spațiu Si: înaintare. 2 Mișcare înainte, evolutivă. 3 Dezvoltare în linie ascendentă. 4 Progres obținut de cineva sau de ceva.

PROPĂȘÍRE, (rar) propășiri, s. f. Acțiunea de a propăși; progres, prosperare, dezvoltare, înflorire. A avea în vedere propășirea necontenită a acestui popor este adevăratul patriotism. CONTEMPORANUL, S. II, 1956, nr. 483, 1/4. Adevărata civilizație este aceea pe care o tragem din sînul nostru, reformînd și îmbunătățind instituțiile trecutului cu ideile și propășirile timpului de față. KOGĂLNICEANU, S. A. 98.

PROPĂȘÍRE ~i f. 1) v. A PROPĂȘI. 2) Proces de dezvoltare de la o stare inferioară la una superioară; mișcare în linie ascendentă; mers înainte; progres. /v. a propăși

propășire f. progres. [Modelat după neologismul progres].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

propășire s. f., g.-d. art. propășirii; pl. propășiri

propășire s. f., g.-d. art. propășirii; pl. propășiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PROPĂȘÍRE s. 1. v. progres. 2. v. prosperare.

PROPĂȘIRE s. 1. dezvoltare, evoluție, înaintare, progres, mers-înainte, (pop.) ridicare, săltare, (înv.) pricopsire, progresie, prohorisire, (fig.) creștere. (~ societății.) 2. prosperare, (fig.) înflorire. (~ unei regiuni.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PROPĂȘIREA, revistă apărută săptămânal la Iași în 1844 (42 de numere) sub redacția lui M. Kogălniceanu, V. Alecsandri, I. Ghica și P. Balș. Întâiul număr fiind oprit de cenzură din cauza titlului, publicația continuă să apară sub numele de „Foaie științifică și literară”. Este prima revistă literară cu caracter enciclopedic din Moldova, reprezentând un moment în dezvoltarea conștiinței naționale. Colaboratori: Gr. Alexandrescu, C. Bolliac, C. Negruzzi, N. Bălcescu, I. Maiorescu, D. Ralet, A.T. Laurian, C.C. Aristia ș.a.

Intrare: propășire
propășire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • propășire
  • propășirea
plural
  • propășiri
  • propășirile
genitiv-dativ singular
  • propășiri
  • propășirii
plural
  • propășiri
  • propășirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

propășire, propășirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a propăși și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote A avea în vedere propășirea necontenită a acestui popor este adevăratul patriotism. CONTEMPORANUL, S. II, 1956, nr. 483, 1/4. DLRLC
    • format_quote Adevărata civilizație este aceea pe care o tragem din sînul nostru, reformînd și îmbunătățind instituțiile trecutului cu ideile și propășirile timpului de față. KOGĂLNICEANU, S. A. 98. DLRLC
etimologie:
  • vezi propăși DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.