O definiție pentru pronucleu (pl. -ee)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRONUCLEU s. m. corp nuclear haploid prezent în oul de curând fecundat, care prin fuziune dă naștere nucleului germinal. (< fr. pronucléus)

Intrare: pronucleu (pl. -ee)
pronucleu (pl. -ee) substantiv neutru
substantiv neutru (N43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pronucleu
  • pronucleul
  • pronucleu‑
plural
  • pronuclee
  • pronucleele
genitiv-dativ singular
  • pronucleu
  • pronucleului
plural
  • pronuclee
  • pronucleelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)