PRODUCȚIE, producții, s. f. 1. Procesul creării bunurilor necesare existenței și dezvoltării societății, în cursul căruia oamenii exploatează și modifică elementele din natură potrivit trebuințelor lor. ◊ Producție de mărfuri = formă de organizare a economiei sociale în care produsele muncii sunt create de producători independenți, autonomi, fiecare dintre ei specializându-se în confecționarea unui anumit produs. Producție marfă = producție (2) în expresie bănească a întreprinderilor sau a ramurilor economiei naționale într-o anumită perioadă de timp, livrată sau destinată desfacerii. Producție netă = valoarea producției marfa minus cheltuielile de producție. 2. Totalitatea produselor (1) obținute în procesul muncii, într-o perioadă de timp determinată, într-un anumit sector al activității sociale etc. 3. Lucrare, operă literară, științifică sau artistică. 4. Manifestare artistică organizată la sfârșitul unui an școlar în institutele de artă teatrală și cinematografică, în școlile de muzică, de coregrafie etc. [Var.: (înv.) producțiune s. f.] – Din fr. production.

producție sf [At: CR (1829), 227¹/18 / V: (asr) ~țiune / Pl: ~ii / E: fr production, rs продукция] 1 Rezultat direct, concret și util al unui proces de muncă. 2 Totalitate a produselor, a bunurilor obținute în procesul muncii într-o perioadă de timp determinată și într-un anumit sector Si: (îvr) productivitate (10). 3 Operă literară, științifică sau artistică. 4 Totalitate a operelor unui scriitor, ale unui om de știință sau ale unui artist. 5 Totalitate a operelor create într-un anumit gen, într-o anumită epocă etc. 6 Proces al creării bunurilor materiale necesare existenței și dezvoltării societății. 7 (Ecp; îs) ~ de mărfuri Formă de organizare a economiei sociale în care produsele muncii sunt create de către diferiți producători independenți, autonomi unii față de alții, specializați fiecare dintre ei în obținerea unui produs oarecare, astfel încât pentru satisfacerea nevoilor sociale este necesară vânzarea-cumpărarea de produse de piață. 8 (Ecp; îs) Mica ~ de mărfuri Fonnă de economie bazată pe proprietatea privată și munca personală a proprietarului mijloacelor de producție, în care se produce pentru vânzare. 9 (Ecp; îs) Mod de ~ Fel istoricește determinat în care oamenii produc bunurile necesare existenței lor, caracterizând o orânduire socială și determinând-o din punct de vedere istoric. 10 (Ecp; îs) Relații de ~ Raporturi economice care se stabilesc între oameni în procesul de producție a bunurilor materiale. 11 (Ecp; îs) Mijloace de ~ Totalitate a obiectelor muncii și a mijloacelor de muncă pe care oamenii le folosesc în procesul de producere a bunurilor materiale. 12 (Ecp; îs) Forță de ~ Însumare între mijloacele de producție și forța de muncă a oamenilor implicați în producție. 13 (Îe) A fi (sau a se afla, a intra etc.) în ~ A fi sau a intra într-un serviciu care produce ceva pentru schimbul de mărfuri. 14 (Înv) Provocare a ceva. 15 Spectacol organizat la sfârșitul unui an sau unui ciclu școlar în institutele de artă teatrală și cinematografică, în școlile de muzică, de coregrafie etc.

PRODUCȚIE, producții, s. f. 1. Procesul creării bunurilor necesare existenței și dezvoltării societății, în cursul căruia oamenii transformă sau modifică obiectele din natură potrivit trebuințelor lor. ◊ Producție de mărfuri = formă de organizare a economiei sociale în care produsele muncii sunt create de diferiți producători independenți, autonomi, fiecare dintre ei specializându-se în confecționarea unui produs oarecare, astfel încât pentru satisfacerea nevoilor sociale este necesară vânzarea-cumpărarea de produse pe piață. Producție marfă = producție (2) în expresie bănească a întreprinderilor sau a ramurilor economiei naționale într-o anumită perioadă de timp, livrată sau destinată desfacerii. Producție netă = valoarea producției marfă minus cheltuielile de producție. 2. Totalitatea produselor (1) obținute în procesul muncii, într-o perioadă de timp determinată, într-un anumit sector al activității sociale etc. 3. Lucrare, operă literară, științifică sau artistică. 4. Manifestare artistică organizată la sfârșitul unui an școlar în institutele de artă teatrală și cinematografică, în școlile de muzică, de coregrafie etc. [Var.: (înv.) producțiune s. f.] – Din fr. production.

PRODUCȚIE, producții, s. f. 1. Activitate socială în care oamenii produc bunuri materiale necesare pentru existența societății. Stimularea producției. ◊ Expr. A fi în producție = a lucra într-un anumit domeniu de activitate; a fi în cîmpul muncii. ♦ Mod de producție v. mod. Unelte de producție = unelte folosite în procesul muncii pentru a produce bunuri materiale. Mijloace de producție v. mijloc (II 3). Forțe de producție v. forță. Relații de producție v. relație. Mica producție (de mărfuri) = formațiune social economică cuprinzînd producția gospodăriilor țărănești mici și mijlocii și pe micii meseriași cu atelier propriu, care, pe lîngă produsele necesare existenței, produc și pentru schimb. Producția de mărfuri simplă = producția caracteristică orînduirilor sociale precapitaliste, care nu urmărește decît producerea de bunuri necesare satisfacerii materiale a nevoilor producătorului, supunînd schimbului numai surplusul de produse. 2. Totalitatea produselor obținute în procesul muncii, într-o perioadă de timp determinată, într-un anumit sector al activității sociale. Creșterea producției la hectar. 3. Lucrare, operă literară, științifică sau artistică. Redactorul a cărui producție atîrna mai greu, era socotit ca fiind mai harnic. PAS, Z. I 286. O foaie romînească... s-ar îndeletnici cu producțiile romînești, fie din orice parte a Daciei, numai să fie bune. KOGĂLNICEANU, S. A. 39. 4. Manifestare artistică organizată la sfîrșitul unui an școlar, cuprinzînd un program de recitări, cîntece etc. – Variantă: (învechit) producțiune (ODOBESCU, S. III 75) s. f.

PRODUCȚIE s.f. 1. Activitatea socială în care oamenii, reciproc legați prin raporturi economice, produc bunuri materiale necesare pentru existența societății. 2. Totalitatea produselor obținute în procesul muncii într-o perioadă de timp și într-un anumit sector. 3. Lucrare, creație, operă (literară, de artă sau de știință). 4. Manifestare artistică organizată la sfîrșitul unui an școlar. [Gen. -iei, var. producțiune s.f. / cf. fr. production, it. produzione].

PRODUCȚIE s. f. 1. activitate socială în care oamenii, reciproc legați prin raporturi economice, produc bunuri materiale. ◊ compartiment într-o întreprindere care se ocupă de aspectele organizatorice, economice și administrative ale producției (1). 2. rezultatul producției (1); totalitatea produselor obținute în procesul muncii într-o perioadă de timp și într-un anumit sector. 3. lucrare, creație, operă. ◊ creare a unui film; realizarea lui materială; filmul însuși. 4. manifestare artistică organizată la sfârșitul unui an școlar. (< fr. production)

PRODUCȚIE ~i f. 1) A PRODUCE. 2) Proces de creare a bunurilor materiale necesare existenței și dezvoltării societății. ~ de mărfuri. ◊ ~ globală volumul total, în expresie bănească, al producției fabricate de anumite ramuri ale economiei sau de o întreprindere într-o perioadă de timp (lună, an etc.). Unelte de ~ mijloace de muncă folosite în procesul de creare a bunurilor materiale. 3) Totalitate a celor obținute în procesul de muncă (fizică sau intelectuală). ~ științifică. ~a industriei ușoare. [G.-D. producției; Sil. -ți-e] /<fr. production

producțiune sf vz producție

PRODUCȚIUNE s.f. v. producție.

producție-marfă s. f. (ec.) Producție sub formă de marfă ◊ „Volumul producției-marfă crește cu 24 la sută față de anul trecut, productivitatea muncii sporește cu 17 la sută.” Sc. 24 XII 74 p. 2. ◊ „Realizarea suplimentară [...] a unei producții-marfă în valoare de 12 milioane.” Sc. 27 XI 75 p. 2. ◊ „Ponderea produselor noi și reproiectate – 60 la sută din valoarea producției-marfă [...]” Sc. 9 III 78 p. 1. ◊ „Producție-marfă peste plan.” Sc. 13 V 83 p. 1 (din producție + marfă; probabil formație mai veche)

producție-record s. f. Producție foarte mare ◊ „Producție-record la Hunedoara” Sc. 21 VIII 73 p. 1. ◊ „Institutul național al cafelei a anunțat că Mexicul a obținut o producție-record de 1,5 milioane saci de cafea.” R.l. 7 VIII 75 p. 6. ◊ „Asigurarea unor producții-record anul acesta necesită mai multă preocupare pentru folosirea cu eficiență sporită a fiecărei palme de pământ.” I.B. 6 IV 84 p. 2. ◊ „Producție-record de stilouri în R.P. Chineză” I.B. 20 V 85 p. 8; v. și Sc. 2 IV 74 p. 2, I.B. 21 III 84 p. 2 (din producție + record; cf. fr. production-record; DMN 1968; DMM)

producți(un)e f. 1. acțiunea de a produce; 2. ceeace se produce prin munca omului sau de natură: producțiunile solului.

*producțiúne f. (lat. pro-dúctio, -ónis). V. de-ducțiune). Acțiunea de a produce. Lucru produs de natură saŭ pin munca omuluĭ: producțiunile uneĭ moșiĭ, uneĭ fabricĭ. – Și -úcție.

producție (desp. -ți-e) s. f., art. producția (desp. -ți-a), g.-d. art. producției; pl. producții, art. producțiile (desp. -ți-i-)

producție (-ți-e) s. f., art. producția (-ți-a), g.-d. art. producției; pl. producții, art. producțiile (-ți-i-)

producție s. f. (sil. -ți-e), art. producția (sil. -ți-a), g.-d. art. producției; pl. producții, art. producțiile (sil. -ți-i-)

producție

PRODUCȚIE s. v. producere.

PRODUCȚIE s. 1. fabricare, fabricație. (Procesul de ~.) 2. câmpul muncii. (A intrat în ~.) 3. v. operă.

producție s. v. PRODUCERE.

PRODUCȚIE s. 1. fabricare, fabricație. (Procesul de ~.) 2. cîmpul muncii. (A intrat în ~.) 3. creație, lucrare, operă, (înv.) producere, product. (O ~ de mare valoare.)

COOPERATIVĂ AGRICOLĂ DE PRODUCȚIE s. (ieșit din uz) colectivă. (Lucra într-o ~.)