8 definiții pentru procedeu (pl. -ri)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROCEDÉU, procedee, s. n. 1. Mijloc folosit pentru a ajunge la un anumit rezultat, mod de a proceda; mijloc, modalitate, procedură. 2. Soluție practică adoptată ca sistem pentru efectuarea sau producerea unui lucru. [Pl. și: procedeuri] – Din fr. procédé.

PROCEDÉU s.n. Fel de a proceda; modalitate, manieră. ♦ Mod sistematic de executare a unei operații sau a unui proces prin folosirea unei anumite metode. [< fr. procédé].

PROCEDÉU s. n. 1. fel, mod, manieră de a proceda pentru realizarea unui scop. 2. mod sistematic de efectuare a unei operații, a unui proces prin folosirea unei anumite metode. (< fr. procédé)

procedeu n. metodă de urmat spre a face o operațiune.

*procedéŭ n., pl. eĭe și eurĭ (fr. procedé). Procedură în știință: un procedeŭ chimic. – Se poate zice tot așa de bine și procedură.

*procedúră f., pl. ĭ (fr. procédure, it. procedura). Modu de a proceda în justiție: procedura civilă, penală. Acte făcute într’o instanță: o procedură voluminoasă. – Se poate întrebuința și îld. procedeŭ.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PROCEDÉU s. 1. v. mod. 2. (TEHN.) metodă, sistem, soluție. (~ de turnare.)

PROCEDEU s. 1. cale, chip, fel, formă, manieră, metodă, mijloc, mod, modalitate, posibilitate, procedare, procedură, putință, sistem, (reg.) cap, modru, (înv.) manoperă, marșă, mediu, mijlocire. (Un alt ~ de a rezolva problema.) 2. (TEHN.) metodă, sistem, soluție. (~ de turnare.)

Intrare: procedeu (pl. -ri)
procedeu (pl. -ri) substantiv neutru
substantiv neutru (N52)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • procedeu
  • procedeul
  • procedeu‑
plural
  • procedeuri
  • procedeurile
genitiv-dativ singular
  • procedeu
  • procedeului
plural
  • procedeuri
  • procedeurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)