6 definiții pentru proțap (pl. -i)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PROȚÁP s. v. căluș.

PROȚÁP s. 1. v. oiște. 2. v. pârghie. 3. pârghie. (~ la fântână.)

PROȚAP s. (TEHN.) 1. oiște, (reg.) rudă, tînjală. (~ la car, la sanie.) 2. cîrmă, drug, oiște, pîrghie. (~ la moara de vînt.) 3. pîrghie. (~ la fîntînă.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

proțáp (-pi), s. m.1. Crăcană, băț, par cu două sau mai multe brațe. – 2. Crăcană care servește ca sprijin pentru crengile încărcate. – 3. Țăpușă, frigare. – 4. Prăjină lungă. – 5. Oiște, tînjală. – 6. Proptea, reazem, stîlp. – 7. Băț, par, țeapă. Bg. procĕp, sb. procjep, slov. procĕp (Miklosich, Slaw. Elem., 40; Conev 69). – Der. proțăpel, s. f. (japiță la car); proțăpi, vb. (a fixa, a înțepeni; a sprijini, a întări; a sili, a obliga).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a umbla cu jalba în proțap expr. a protesta, a reclama; a cere cu insistență ceva.

Intrare: proțap (pl. -i)
proțap (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • proțap
  • proțapul
  • proțapu‑
plural
  • proțapi
  • proțapii
genitiv-dativ singular
  • proțap
  • proțapului
plural
  • proțapi
  • proțapilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)