9 definiții pentru prins (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRINS1 s. n. Prindere. ◊ De-a prinsul sau de-a prinselea = joc de copii în care un jucător aleargă să prindă pe alții care fug. – V. prinde.

PRINS1 s. n. Prindere. ◊ De-a prinsul sau de-a prinselea = numele unui joc de copii în care un jucător aleargă să prindă pe alții care fug. – V. prinde.

PRINS1 s. n. Acțiunea de a prinde; luare în stăpînire (a unei ființe sau a unui lucru); prindere. Dadaci, meșter pe tot regimentul în prinsul puilor, îi aducea, sara, cîte doi-trei puișori pîrpîliți cu meșteșug. CAMILAR, N. I 31. De-a prinsul (sau de-a prinselea), numele unui joc de copii în care un copil fuge după alții ca să-i prindă. La întoarcerea din amurg, cîrdurile de copii care se jucau de-a prinsul, ori își înălțau zmeiele, îi tăiau calea la fiecare pas. SADOVEANU, O. IV 80. – Formă gramaticală: (în expr.) prinselea.

PRINS1 n. v. A PRINDE și A SE PRINDE.De-a ~ul (sau ~elea) joc de copii în care unul aleargă să prindă pe unul dintre ceilalți. /v. a (se) prinde

prins, -ă adj. Apucat, arestat: fugar prins. Agățat, atîrnat: haĭnă prinsă’n cuĭ. Ocupat: îs prins de o mulțime de afacerĭ. Închegat: lapte prins. S. m. Captiv, prizonier: prinșiĭ din războĭ. S. n., pl. urĭ. Acțiunea de a prinde. V. prinzare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRINS s. 1. v. luare. 2. v. agățare. 3. v. arestare.

PRINS s. 1. apucare, luare, prindere. (~ vasului cu mîna.) 2. agățare, agățat, atîrnare, atîrnat, prindere, spînzurare, spînzurat, suspendare, (livr.) acroșaj, acroșare, (pop.) aninare, aninat. (~ unui obiect în cui.) 3. (JUR.) arestare, capturare, prindere, (reg.) prinzare, (înv.) prinsoare, prinsură. (~ unui hoț dispărut.)

Intrare: prins (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prins
  • prinsul
  • prinsu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • prins
  • prinsului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

prins (s.n.)

  • 1. Acțiunea de a prinde; luare în stăpânire (a unei ființe sau a unui lucru).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: prindere un exemplu
    exemple
    • Dadaci, meșter pe tot regimentul în prinsul puilor, îi aducea, sara, cîte doi-trei puișori pîrpîliți cu meșteșug. CAMILAR, N. I 31.
      surse: DLRLC
    • 1.1. De-a prinsul sau de-a prinselea = joc de copii în care un jucător aleargă să prindă pe alții care fug.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • La întoarcerea din amurg, cîrdurile de copii care se jucau de-a prinsul, ori își înălțau zmeiele, îi tăiau calea la fiecare pas. SADOVEANU, O. IV 80.
        surse: DLRLC
  • comentariu Formă gramaticală (în expresie): prinselea
    surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi prinde
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX