18 definiții pentru prigorie prigoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRIGÓRIE, prigorii, s. f. Pasăre migratoare zveltă, de mărimea unei turturele, viu colorată (cu roșu, galben, negru, albastru-verzui), cu ciocul lung și subțire, care trăiește pe malurile lutoase ale apelor și se hrănește mai ales cu albine și viespi; albinărel (Merops apiaster). [Var.: prigoáre s. f.] – Din prigori (derivat regresiv).

PRIGÓRIE s. f. v. prigoare.

PRIGÓRIE, prigorii, s. f. Pasăre migratoare cu ciocul lung și cu pene multicolore, care trăiește în cîrduri, făcîndu-și cuibul în malul lutos al apelor și hrănindu-se mai ales cu insecte (Merops apiaster); albinărel, prigoare. Are nevoie de sfaturile dumnisale cum are nevoie prigoria de apă. SADOVEANU, F. J. 505. Din văzduh abia s-aude Țipăt jalnic de prigorii. TOPÎRCEANU, M. 28.

PRIGÓRIE ~i f. Pasăre migratoare de talie medie, cu cioc subțire și alungit, cu penaj divers și viu colorat, care își face cuibul în maluri lutoase și se hrănește mai ales cu viespi și albine; albinărel. [G.-D. prigoriei] /v. a prigori

PRIGOÁRE s. f. v. prigorie.

PRIGOÁRE, prigori, s. f. Pasăre migratoare zveltă, de mărimea unei turturele, viu colorată (cu roșu, galben, negru, albastru-verzui), cu ciocul lung și subțire, care trăiește pe malurile lutoase ale apelor și se hrănește mai ales cu albine și viespi; albinărel (Merops apiaster). [Var.: prigórie s. f.] – Din prigori (derivat regresiv).

PRIGOÁRE, prigori, s. f. (Ornit.) Prigorie.

prigoare f. 1. V. prihoriu; 2. pasăre ce se hrănește cu albine și de aceea numită albinărel sau viespar (Merops apiaster). [Lit. arsură (v. prigorì), după coloarea roșiatică a pieptului acestei păsări].

prigoáre f., pl. orĭ (d. prigoresc, ca dogoare d. dogoresc. La început, prigoare însemna „arsură, aprindere”, apoĭ, din cauza penelor roșiĭ, s’a numit așa și pasărea). O pasăre (numită și albinărel) de mărimea merleĭ, cu penele roșiĭ, verzĭ, galbene și altfel și care mănîncă albine (merops apiaster). – Și prigórie: o prigorie țîrîĭa în înălțime (Sadov. VR. 1911, 3, 336); și prigór și prihór. V. vĭespar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prigórie (-ri-e) s. f., art. prigória (-ri-a), g.-d. art. prigóriei; pl. prigórii, art. prigóriile (-ri-i-)

prigórie s. f. (sil. -ri-e), art. prigória (sil. -ri-a), g.-d. art. prigóriei; pl. prigórii, art. prigóriile (sil. -ri-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRIGÓRIE s. (ORNIT.; Merops apiaster) albinărel, furnicar, viespar, (reg.) albinar, albinel, ploier, ploiește, ploiete, prigorean, viespariță, ciuma-albinelor, lupul-albinelor, (înv.) merop.

PRIGORIE s. (ORNIT.; Merops apiaster) albinărel, furnicar, viespar, (reg.) albinar, albinel, ploier, ploiește, ploiete, prigorean, viespariță, ciuma-albinelor, lupul-albinelor, (înv.) merop.

PRIGOÁRE s. v. arșiță, caniculă, călduri, dogoare, dogoreală, fierbințeală, gușă-roșie, măcăleandru, năbușeală, năduf, nădușeală, pârjol, pojar, toropeală, zăduf, zăpușeală.

prigoare s. v. ARȘIȚĂ. CANICULĂ. CĂLDURI. DOGOARE. DOGOREALĂ. FIERBINȚEALĂ. GUȘĂ-ROȘIE. MĂCĂLEANDRU. NĂBUȘEALĂ. NĂDUF. NĂDUȘEALĂ. PÎRJOL. POJAR. TOROPEALĂ. ZĂDUF. ZĂPUȘEALĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

prigoáre (prigóri), s. f.1. Albinărel (Merops apiaster). – 2. Gușă-roșie (Rubecula familiaris). – Var. prigor(ie), Banat prigoruie, prihor. Gr. πρηγορῶν „gușă”; gușă-roșie are gușa de altă culoare decît restul penelor. Se consideră în general că este vorba de un der. de la a prigori „a (se) pîrli”, datorită culorii aprinse a penajului (Tiktin; Candrea; Scriban); însă cel al albinărelului este destul de variat.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

prigórie, (prigoare), s.f. – (ornit.) Pasăre de mărimea unei turturele, viu colorată, cu ciocul lung și subțire (Merops riparia). Semnalată în zăvoiul Tisei (Timur, 2007: 101). – Var. a lui prigoare (der. regr. din prigoni „a izgoni, a fugări” < sl. prigoniti) (Scriban; Tiktin, Candrea, cf. DER; DEX, MDA).

Intrare: prigorie
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prigoare
  • prigoarea
plural
  • prigori
  • prigorile
genitiv-dativ singular
  • prigori
  • prigorii
plural
  • prigori
  • prigorilor
vocativ singular
plural
  • silabație: -ri-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prigorie
  • prigoria
plural
  • prigorii
  • prigoriile
genitiv-dativ singular
  • prigorii
  • prigoriei
plural
  • prigorii
  • prigoriilor
vocativ singular
plural